Maseaua de minte, al treilea dinte din seria molarilor permanenti, este molarul care prezinta cea mai ridicata frecventa a anomaliilor de pozitie, orientare si dezvoltare radiculara, extractia sa fiind recomandata în majoritatea cazurilor.

Molarul de minte apare în perioada de tranzitie de la adolescenta târzie la maturitatea timpurie si, în general, nu are un rol major în cavitatea bucala, în majoritatea cazurilor nefiind activ integrat în functia masticatorie. De asemenea, spre deosebire de ceilalti molari, molarul de minte prezinta o variabilitate crescuta în ceea ce priveste numarul, forma si pozitia.

Ce este maseaua de minte (molarul de minte)?

Maseaua de minte (molar de minte) ocupa pozitia terminala (ultimul dinte) pe fiecare cadran al arcadelor dentare. Aceasta face parte din grupa molarilor mari, fiind al treilea molar prezent pe fiecare hemiarcada. În multe cazuri, maseaua de minte nu reuseste sa erupa complet, din cauza lipsei de spatiu sau a unei traiectorii necorespunzatoare. În astfel de situatii, apare riscul de incluzie dentara, care poate determina inflamatii locale, carii interdentare sau leziuni de vecinatate pe molarul al doilea. În general, molarul de minte trebuie extras pentru a preveni complicatiile, problemele de eruptie sau alte patologii. 

Câte masele de minte avem?

În mod frecvent, dentitia umana permanenta include patru masele de minte: doua pe arcada maxilara (stânga si dreapta) si doua pe arcada mandibulara. Însa, nu toate persoanele au acest numar complet. Exista numeroase situatii în care una sau mai multe masele de minte nu se formeaza. Unele persoane nu au nicio masea de minte, iar altele pot prezenta doar una, doua sau trei. Lipsa unuia sau a mai multor molari de minte este cauzata de modificari genetice si de adaptari evolutive.

 De ce avem masea de minte?

Maseaua de minte a aparut ca o adaptare la dieta populatiilor preistorice.  Stramosii umani consumau în mod frecvent alimente dure, fibroase si neprocesate, inclusiv tesut conjunctiv animal si materii vegetale crude, care necesitau o masticatie intensa si prelungita.

Maxilarele stramosilor aveau dimensiuni considerabil mai mari, iar spatiul disponibil pe arcade permitea eruptia completa a tuturor molarilor, inclusiv a molarului de minte. Functia sa masticatorie era astfel justificata, atât anatomic, cât si functional. 

În prezent, modificarile progresive în morfologia craniofaciala, determinate preponderent de rafinarea preparatelor si reducerea stresului masticator, au redus dimensiunea arcadelor dentare. În ultimele doua-trei secole, rolul molarului de minte în procesul masticator s-a diminuat pâna la disparitie în multe cazuri. În prezent, din cauza dezvoltarii insuficiente a maxilarului, spatiul disponibil pentru eruptia molarului de minte este adesea insuficient.

Drept urmare, maseaua de minte ajunge frecvent sa fie inclusa, partial erupta sau erupta cu o orientare anormala. Prin urmare, întrebarea „de ce avem masea de minte” nu mai primeste un raspuns strict functional, ci unul exclusiv evolutiv. 

 La ce vârsta are loc eruptia maselei de minte? 

Eruptia maselei de minte are loc, de regula, între 17 si 25 de ani, perioada corespunzatoare maturizarii psihologice si sociale. Eruptia precoce sau tardiva a maselei de minte este posibila, în functie de factorii genetici, de variatiile în dezvoltarea osoasa (maxilara sau mandibulara), de nivelul hormonal si de spatiul disponibil pe arcada.

Simptome eruptie masea de minte 

Eruptia molarului de minte este un proces care poate declansa manifestari clinice variate, influentate de pozitia dintelui, spatiul disponibil pe arcada si starea tesuturilor înconjuratoare. În contextul unui dinte partial erupt sau înclinat, apar frecvent fenomene inflamatorii, compresive sau infectioase. Simptomele care pot sa apara atunci când erupe maseaua de minte includ:  

• cefalee;
• sensibilitate gingivala accentuata;
• dificultati la masticatie;
• infectii si carii;
• durere la nivelul maxilarului.

În plus, eruptia incorecta a molarului de minte poate determina cresterea riscului de afectiuni gingivale, o înghesuire a dintilor învecinati si, implicit, aparitia problemelor de aliniere a dintilor.

Maseaua de minte – Cum poti ameliora durerea? 

Durerea cauzata de eruptia sau inflamatia molarului de minte impune evaluare stomatologica cât mai rapida, în special pentru a exclude complicatiile severe, precum infectiile profunde, abcesele sau deteriorarea dintilor vecini. Consultul clinic si investigatiile imagistice determina daca maseaua de minte necesita extractie sau poate fi monitorizata. Însa, pâna la momentul consultului, se pot lua masuri de prim-ajutor care sa reduca intensitatea durerii si sa controleze inflamatia.  

Urmatoarele recomandari contribuie la ameliorarea simptomelor si pot fi aplicate în conditii de siguranta, fara a înlocui însa interventia medicala: 

• administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofenul 400 mg, administrat la intervale de aproximativ 6 ore, reduce semnificativ inflamatia locala si scade intensitatea durerii);
• igienizarea regiunii posterioare a arcadei;
• utilizarea unor analgezice cu actiune mai intensa, în caz de durere accentuata (medicamente precum Ketoprofen, Metamizol sodic sau combinatii de analgezice pot fi prescrise, în functie de intensitatea durerii si de istoricul medical);
• evitarea administrarii empirice de antibiotice (în lipsa unui diagnostic cert de infectie acuta, tratamentul cu antibiotice nu se justifica).

Se va evita aplicarea de substante iritante, în special a celor pe baza de alcool, în mod direct pe zona afectata. Remediile empirice care implica utilizarea alcoolului, a tincturilor concentrate sau a altor substante agresive la nivel gingival pot produce leziuni chimice si pot accentua simptomatologia. Efectul aparent de calmare se explica prin stimularea altor receptori durerosi, fara o actiune reala asupra cauzei. 

Când este necesara extractia maselei de minte? 

Momentul optim pentru extractie nu este atunci când apar deja dureri, infectii sau distructii tisulare, ci înaintea instalarii complicatiilor. Interventia într-o perioada asimptomatica scade riscul postoperator, reduce intensitatea durerii si favorizeaza o vindecare mai rapida. American Dental Association (ADA) sustine extractia molarilor de minte în mai multe situatii clinice clar definite, printre care: 

• durere localizata în zona molarilor de minte;
• carii dentare profunde pe molarul de minte;
• inflamatii sau infectii gingivale în vecinatatea molarului trei sau a molarului doi;
• prezenta unor tumori benigne sau maligne în zona de dezvoltare a molarului;
• infectii recurente în spatiul pericoronar sau perimandibular;
• necesitatea spatiului ortodontic, inclusiv în contextul purtarii unui aparat dentar.

Pe lânga aceste indicatii generale, în practica stomatologica curenta se întâlnesc frecvent urmatoarele patru situatii care justifica extractia molarului de minte:

• înghesuirea dintilor anteriori (extractia nu rearanjeaza dintii deja deplasati, dar previne agravarea malpozitiilor);
• eruptie partiala cu retentia alimentelor în spatiile formate;
• masele de minte incluse sau semiincluse;
• leziuni ale dintilor vecini.