Terapia cu ultrasunete este o metoda eficienta utilizata în fizioterapie pentru tratarea afectiunilor musculo-scheletale si posttraumatice. Aceasta presupune aplicarea de unde sonore de înalta frecventa (1–3 MHz), care patrund în profunzimea tesuturilor, generând un efect mecanic (micromasaj celular) si termic controlat. ? Efecte fiziologice ale ultrasunetelor: -
Analgezic – reduce durerea locala -
Miorelaxant – relaxeaza musculatura contractata -
Hiperemizant – creste circulatia sangvina locala si stimuleaza regenerarea tesuturilor -
Antiinflamator si trofic – favorizeaza vindecarea si reducerea inflamatiei cronice -
Decontracturant – înmoaie aderentele si cicatricile post-traumatice ? Indicatii terapeutice: -
Artroze, artrite -
Mialgii, tendinoze, periartrite scapulo-humerale (PSH) -
Epicondilita (cotul tenismenului) -
Entorse, luxatii, contuzii, hematoame -
Fracturi în curs de consolidare -
Nevralgii si nevrite ? Contraindicatii ale terapiei cu ultrasunete: -
Afectiuni dermatologice, leziuni sau infectii ale pielii -
Tulburari de sensibilitate cutanata -
Tulburari de coagulare, fragilitate capilara crescuta -
Stari generale alterate, febra de cauza necunoscuta -
Tumori maligne în faza activa -
Tuberculoza activa -
Insuficienta cardiaca, coronariana sau respiratorie severa -
Tromboflebite, tromboze, varice severe -
Arterioscleroza avansata (calcifierea progresiva a peretilor arteriali) ? Contraindicatii speciale ale terapiei cu ultrasunete Aplicarea ultrasunetelor este contraindicata în mod expres pe zonele corespunzatoare unor organe si structuri interne sensibile, din cauza riscului de afectare functionala sau suprastimulare: - Creier
- Maduva spinarii
- Ficat
- Splina
- Uter gravidei
- Glandele sexuale (ovar, testicul)
- Plamâni
- Cord (inima)
- Mari vase de sânge (ex. aorta, carotide)
Aceste zone sunt excluse din tratamentul cu ultrasunete, indiferent de scopul terapeutic, din motive de siguranta si pentru a evita efectele adverse potentiale. i Important: Terapia cu ultrasunete se aplica doar la recomandarea medicului sau fizioterapeutului si se adapteaza în functie de afectiune, localizare, vârsta si toleranta pacientului. |