Crearea Muzeului Satului ( cu denumirea actuala de Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" ) este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, ca si a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, intemeietor al Scolii Sociologice din Bucuresti.

In calitate de sef al catedrei de socilogie din cadrul Universitatii Bucuresti, Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii ( sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici ) si cu studenti, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar relativ mare de sate ( Fundu Moldovei-jud. Suceava, Nereju-jud.Vrancea, Dragus-jud.Brasov, Dragomiresti-jud. Maramures etc. )

Incepând cu anii "60, în România a fost creata o importanta retea de muzee în aer liber; activitatea sa înscriindu-se dezideratelor europene de salvare a patrimoniului traditional construit. Desi, se prefera la acea data (ca si acum) conservarea in situ a monumentului, pentru a nu împieta asupra ambientului natural din care a crescut initial, totusi, datorita conditiillor impuse de legislatie ca si de dificultatea prezentarii in situ a unui asemenea tip de constructie,s-a adoptat, ca principala metoda de salvare, transferarea în muzee în aer liber. A fost singura cale care a dus la salvarea efectiva a unor exemplare deosebite de constructii vernaculare precum si la crearea unei puternice retele de muzee în aer liber, care astazi însumeaza 19 unitati, în profile variate, pentru care monumentele au fost selectionate pe criterii diverse : ocupationale, sociologice etc.

.: In acest context, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti a fost un reper parodigmatic, având un personal care însuma deja ani de experienta privind selectia, transferarea si punerea în valoare a monumentelor, în asa fel incât, remodelând "satul" românesc, dupa principiile muzeologiei, sa nu fie total ratata atmosfera si ambientul rural specific.

.: Experienta acumulata dinainte de 1936, metoda stiintifica promovata de Dimitrie Gusti si de Scoala sociologica de la Bucuresti precum si perfectionarea acesteia de catre generatia îndrumata de reputatul sociolog au impulsionat cercetarea de teren în vederea crearii altor muzee, care sa foloseasca modelul gustian, dar sa fie in acelasi timp diferite, pentru a nu forma o suma de institutii copii, fapt ce nu ar fi avut sens.

.: In practica echipelor monografice s-a impus si organizarea de expozitii în care erau prezentate obiecte achizitionate în teren, care serveau la refacerea interioarelor specifice. Astfel, experienta câstigata a fost folosita în contextul nou al anilor ‘60-"80; actualele muzee detin nu numai colectii deosebite de monumente expuse în aer liber, ci si colectii de patrimoniu mobil (port, ceramica, textile,obiecte de cult etc.), cu ajutorul carora se reconstituie segmente de civilizatie rurala, pentru a fi prezentate publicului, în expozitii cu caracter temporar.

.: Am subliniat aceste aspecte pentru a argumenta de ce Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti este mai mult decât un simplu muzeu în aer liber; el este un moment al istoriografiei de specialitate si un model constituit in timp.

.: De asemenea, el este astazi un muzeu original si prin pastrarea, în structura sa, a gândirii înaintasilor: pionieri ai muzeologiei etnologice.

.: Monumentele,in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala româneasca, dar,in acelasi timp,constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustreaza un drum parcurs de la primele cercetari coordonate de Dimitrie Gusti pâna în prezent, drum presarat cu înca 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

.: Totodata, ideea tipului de institutie, reprezentata de Muzeul Satului, este concretizarea teoriei, de valoare europeana, a lui Frederic le Play si a Scolii sale despre un asa-zis muzeu social, un sat-muzeu- cum l-au vazut Dimitrie Gusti si urmasii sai- care sa însumeze caracteristicile si identitatea tuturor satelor din România.

.: In concluzie,importanta Muzeului Satului depaseste granitele nationale, fiind creatia originala a intemeietorilor, în deplina corcordanta cu teoriile muzeologice avansate, din prima jumatate a sec. al XX lea.

.: De la expozitia gustiana, pâna în prezent, drumul parcurs a însemnat evolutia conceptelor de conservare, restaurare, cercetare. Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" este astazi un bun castigat, de care nu se poate face abstractie atunci când se ia hotararea construirii unui nou muzeu in aer liber , fie el in tara sau in strainatate.

.: Consideram necesar sa incheiem prin a rezuma principiile care au stat la baza organizarii expozitiei in aer liber:

I. Principiul istoric este reprezentat habitatul traditional în dezvoltarea sa spatiala, între sec. al XVII-lea si începutul sec. al XX-lea;

II. Principiul geografic vizita în muzeu prilejuieste cunoasterea comparativa a arhitecturii traditionale, monumentele fiind grupate pe provincii istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova);

III. Principiul autenticitatii toate constructiile sunt originale, desfacute piesa cu piesa, transportate în conditii deosebite si remontate în muzeu, reconstructia interioarelor respectând în general o viziune de sinteza, specifica secolului al XIX-lea.

Că

Crearea Muzeului Satului ( cu denumirea actuala de Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" ) este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, ca si a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, intemeietor al Scolii Sociologice din Bucuresti.

In calitate de sef al catedrei de socilogie din cadrul Universitatii Bucuresti, Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii ( sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici ) si cu studenti, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar relativ mare de sate ( Fundu Moldovei-jud. Suceava, Nereju-jud.Vrancea, Dragus-jud.Brasov, Dragomiresti-jud. Maramures etc. )

Incepând cu anii "60, în România a fost creata o importanta retea de muzee în aer liber; activitatea sa înscriindu-se dezideratelor europene de salvare a patrimoniului traditional construit. Desi, se prefera la acea data (ca si acum) conservarea in situ a monumentului, pentru a nu împieta asupra ambientului natural din care a crescut initial, totusi, datorita conditiillor impuse de legislatie ca si de dificultatea prezentarii in situ a unui asemenea tip de constructie,s-a adoptat, ca principala metoda de salvare, transferarea în muzee în aer liber. A fost singura cale care a dus la salvarea efectiva a unor exemplare deosebite de constructii vernaculare precum si la crearea unei puternice retele de muzee în aer liber, care astazi însumeaza 19 unitati, în profile variate, pentru care monumentele au fost selectionate pe criterii diverse : ocupationale, sociologice etc.

.: In acest context, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti a fost un reper parodigmatic, având un personal care însuma deja ani de experienta privind selectia, transferarea si punerea în valoare a monumentelor, în asa fel incât, remodelând "satul" românesc, dupa principiile muzeologiei, sa nu fie total ratata atmosfera si ambientul rural specific.

.: Experienta acumulata dinainte de 1936, metoda stiintifica promovata de Dimitrie Gusti si de Scoala sociologica de la Bucuresti precum si perfectionarea acesteia de catre generatia îndrumata de reputatul sociolog au impulsionat cercetarea de teren în vederea crearii altor muzee, care sa foloseasca modelul gustian, dar sa fie in acelasi timp diferite, pentru a nu forma o suma de institutii copii, fapt ce nu ar fi avut sens.

.: In practica echipelor monografice s-a impus si organizarea de expozitii în care erau prezentate obiecte achizitionate în teren, care serveau la refacerea interioarelor specifice. Astfel, experienta câstigata a fost folosita în contextul nou al anilor ‘60-"80; actualele muzee detin nu numai colectii deosebite de monumente expuse în aer liber, ci si colectii de patrimoniu mobil (port, ceramica, textile,obiecte de cult etc.), cu ajutorul carora se reconstituie segmente de civilizatie rurala, pentru a fi prezentate publicului, în expozitii cu caracter temporar.

.: Am subliniat aceste aspecte pentru a argumenta de ce Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti este mai mult decât un simplu muzeu în aer liber; el este un moment al istoriografiei de specialitate si un model constituit in timp.

.: De asemenea, el este astazi un muzeu original si prin pastrarea, în structura sa, a gândirii înaintasilor: pionieri ai muzeologiei etnologice.

.: Monumentele,in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala româneasca, dar,in acelasi timp,constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustreaza un drum parcurs de la primele cercetari coordonate de Dimitrie Gusti pâna în prezent, drum presarat cu înca 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

.: Totodata, ideea tipului de institutie, reprezentata de Muzeul Satului, este concretizarea teoriei, de valoare europeana, a lui Frederic le Play si a Scolii sale despre un asa-zis muzeu social, un sat-muzeu- cum l-au vazut Dimitrie Gusti si urmasii sai- care sa însumeze caracteristicile si identitatea tuturor satelor din România.

.: In concluzie,importanta Muzeului Satului depaseste granitele nationale, fiind creatia originala a intemeietorilor, în deplina corcordanta cu teoriile muzeologice avansate, din prima jumatate a sec. al XX lea.

.: De la expozitia gustiana, pâna în prezent, drumul parcurs a însemnat evolutia conceptelor de conservare, restaurare, cercetare. Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" este astazi un bun castigat, de care nu se poate face abstractie atunci când se ia hotararea construirii unui nou muzeu in aer liber , fie el in tara sau in strainatate.

.: Consideram necesar sa incheiem prin a rezuma principiile care au stat la baza organizarii expozitiei in aer liber:

I. Principiul istoric este reprezentat habitatul traditional în dezvoltarea sa spatiala, între sec. al XVII-lea si începutul sec. al XX-lea;

II. Principiul geografic vizita în muzeu prilejuieste cunoasterea comparativa a arhitecturii traditionale, monumentele fiind grupate pe provincii istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova);

III. Principiul autenticitatii toate constructiile sunt originale, desfacute piesa cu piesa, transportate în conditii deosebite si remontate în muzeu, reconstructia interioarelor respectând în general o viziune de sinteza, specifica secolului al XIX-lea.