Dorinta omului de a-si imbunatati in permanenta locuinta si mediul inconjurator este la fel de veche ca specia umana, manifestandu-se de-a lungul istoriei intr-o asemenea masura incat se poate vorbi de un istoric al designului.In afara semnificatiei religioase, desenele de pe peretii pesterilor sugereaza astazi ca oamenii din comuna primitiva aveau un anumit gust pentru imbunatatirea si infrumusetarea locului in care locuiau. Peretii cenusii de stanca pareau prea goi si prea sumbri, asa ca dintr-o sensibilitate care practic nu avea nici un scop practic, omul primitiv simtea nevoia de a aduce o forma primara de arta in viata sa. Marturiile istorice despre civilizatiile din Mesopotamia si Palestina demonstreaza ca aceste schimbari erau intr-un trend ascendent, fiind deja utilizate elemente de baza in dezvoltarea si organizarea locuintelor. Un exemplu deosebit il reprezinta si astazi arhitectura egipteana, in special datorita atentiei acordate decoratiunilor interioare. Nici vechea China nu a fost o exceptie, ultimele descoperiri arheologice de artefacte, unelte si mobilier demonstrand ca in viata de zi cu zi frumusetea locuintei era un scop in sine, care demonstra statutul social si material al proprietarului. Inca de la inceputurile civilizatiei occidentale, anuntat de realizarile Greciei, preocuparea pentru decorarea si amenajarea spatiului interior a inceput sa devina o disciplina specifica, chiar daca la inceput cel putin accesibila doar celor foarte bogati. |