Caria de biberon este un tip de carie des intalnit la copiii alaptati artificial. In lipsa alaptarii naturale, copilul este obisnuit cu biberonul si ulterior suzeta.

Din momentul diversificarii alimentatiei si a trecerii la cea solida, este recomandata renuntarea la biberon. Din pacate, din obisnuinta, copilul transforma nevoia de a se hrani intr-un obicei, un tic, un mod de se linisti si il asociaza cu somnul.

Acest obicei trebuie abandonat, mai ales daca in biberon sunt introduse lichide indulcite (ceai sau lapte cu miere sau zahar). O prima masura de prevenire este evitarea biberonului si a suzetei indulcite ca un obicei de a duce copilul la culcare, deci suprimarea sa treptata.

Odata aparute, cariile trebuie tratate. Cel mai probabil cariile evolueaza repede catre gangrene, nervul murind fara dureri perceptibile. In acest caz se vor face tratamente de canal, drenaje, iar pe masura ce copilul devine mai cooperant, se va urmari inchiderea canalelor.

Cariile simple se trateaza fara probleme, nefiind dureroase. Dintii fara carii, dar care au santuri adanci pot fi protejati de atacul cariilor prin sigilari. Sigilarea este o metoda neinvaziva, ce consta in umplerea santurilor adanci cu compozit fluid sau sigilant special.Dintii temporari sunt la fel ca anatomie cu cei definitivi: au coroana, radacina, canale radiculare. Cu cat se apropie momentul eruptiei dintilor definitivi, radacina se resoarbe treptat, dintii devin mobili si vor cadea (sau vor fi extrasi) pe rand.

In jurul varstei de 6 ani vor aparea incisivii definitivi si molarii unu definitivi. Molarii unu sunt foarte importanti. Ei vor fi prezenti toata viata pe arcada si deci vor fi cei mai predispusi la carie.

De aceea, necesita o ingrijire atenta, supravegherea de catre parinti a periajului si alimentatiei copilului, si eventual sigilari. Ceilalti dinti apar treptat, inferior si superior, la diferenta variind intre 6 luni, si un an jumatate.

La copii sunt obligatorii controalele periodice la 6 luni.

Atat pana la 6 ani, cat si dupa, copilul trebuie observat de catre parinti pentru a nu dezvolta obiceiuri vicioase, ticuri (sugerea degetului, buzei, a creioanelor, respiratia orala).