Pozitiile vicioase ale dintilor pot fi corectate fie functional – prin miscari controlate ale copilului sau prin aparate functionale, fie ortodontic – miscari dirijate de catre medic prin intermediul unor dispozitive intraorale ce se aplica pe arcade. Aparatele pot fi fixe si mobile, din diferite materiale.

Aparatele pot fi fixe, cimentate pe dinti si actionate de o sarma montata pe bracketi. Bracketii sunt dispozitive mici, lipite pe dinti ce au mici santuri in care se monteaza arcul metalic. Bracketii pot fi metalici, ceramici sau transparenti.

Aparatele dentare mobile

Pe perioada dentitiei temporare (6 luni pana la 5 – 6 ani) si a celei mixte (6 -12 ani), dintii aflati in pozitii vicioase se pot indrepta fie prin exercitii functionale (o serie de exercitii executate acasa, dupa insusirea in cabinet), fie prin aparate functionale.

Acestea sunt mobile, se pot scoate din gura, iar prin intermediul unor sarmulite, activate periodic de catre medic, ele dirijeaza pozitia dintilor. Parintii vor fi instruiti in a-i verifica pe copii, caci timpul de purtare a aparatelor este esential pentru obtinerea rezultatului dorit.

Aparatele dentare fixe

Aparatele fixe sunt in general indicate pe perioada dentitiei definitive (dupa 12 ani).

Acestea presupun lipirea unor dispozitive (brackets) pe suprafata dintilor si montarea unui arc de sarma care ii uneste. Arcul se conecteaza la fiecare bracket prin niste inele elastice, montate de medic, de culori diferite, alese de micul pacient.

Pentru a se ancora, arcul se fixeaza la capete pe niste inele metalice circulare, cimentate pe ultimii dinti (in general molari).

Brackets-ii pot fi metalici, ceramici (albi), sau trasparenti (safir). Exista si o tehnica invizibila, in care acestia sunt montati pe suprafetele orale (pe spatele) ale dintilor – Incognito.

Tratamentul dureaza, in functie de anomalie, intre 1 an si 6 luni – 2 ani sau mai mult. Dupa obtinerea pozitiei dorite, aparatul se scoate si se inlocuieste cu o sarma foarte subtire, care trebuie mentinuta inca 12 – 18 luni. Scopul acesteia este de a pastra pozitia obtinuta (aparat de contentie), deoarece dintii au tendinta de a reveni la pozitia lor initiala vicioasa.

Autoligatura pasiva - tehnica Damon

Mai exista un tip special de brackets ce functioneaza prin autoligatura pasiva asupra dintilor. Tratamentul este de durata mai scurta, sedintele mai putine si mai scurte, confort mare pentru pacient, lipsa leziunilor de mucoasa. Aceasta tehnica se numeste Damon.

Exista cazuri de anomalii mult mai complicate, in care tratamentul este mai complex.

Astfel exista compresiunea de maxilar, in care maxilarul este foarte ingust (anomalie datorata in principal respiratiei orale), necesitand in primul rand expansiunea sa (largirea), prin disjunctie de maxilar.

In zona boltei se fixeaza un arc special pe dintii omologi, cu un surub. Acesta este activat sistematic de catre medic sau acasa de catre pacient sau parinti, realizandu-se rapid (1-3 saptamani) largirea maxilarului. Prin presiunile exercitate, sutura mediana a maxilarului este desfacuta, iar spatial obtinut se va osifica ulterior.

In cazul incongruentei dento-alveolare, in care osul maxilar este un substrat mult prea mic pentru dintii prezenti, acestia erup inghesuiti, sau in pozitii atipice. Pentru a face loc, se realizeaza extractii (cel adesea premolarii). Prin montarea aparatului, dintii se vor indrepta si vor umple spatiul ramas in urma extractiilor.

In oricare din aceste tratamente va exista durerea dentara, de intensitate variata in functie de pacient. Ca si complicatii, in timpul tratamentului ortodontic fix, pot aparea mobilitatea dentara, resorbtia radiculara, resorbtia osoasa, retractii gingivale.