Ce presupune chirurgia orala si maxilo-faciala

Cuprinde tratamentul chirurgical al părţilor moi cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulaţiei temporomandibulare, diformităţilor şi malformaţiilor cranio-faciale, plastia reconstructivă în sfera orală şi maxilo-facială şi tratamentul chirurgical al afecţiunilor dento-parodontale.

Specialitatea cuprinde 2 parti:

•  Chirurgia maxilo-faciala - ce presupune interventii de mare amploare, facute doar in urma unei internari (este nevoie de spitalizare) unde asistenta permanenta este obligatorie dupa realizarea interventiei necesare
•  Chirurgia dento-alveolara – ce cuprinde interventii realizate in mod curent intr-o clinica stomatologica, sub anestezie loco - regionala.

Iata mai jos cateva tipuri de interventii chirurgicale dento-alveolare pe care le puteti gasi la Clinica Biodentis

Extractia dentara nechirugicala

(simpla)

Procedura prin care se extrage un dinte bolnav, ce nu mai poate fi tratat prin nicio metoda conservatoare. Aceasta nu presupune interventie la nivelul gingiei.

Extractia dentara chirurgicala

Reprezinta extractia unui dinte  anchilozat,rupt subgingival, semiinclus sau inclus total .Dintii inclusi total sau semiinclusi sunt reprezentati de catre molarii de minte,canini definitivi,premolarii cat si dintii supranemerari.Decizia de indepatare a acestor dinti se va lua in urma analizelor paraclinice(radiografie panoramica sau Computer Tomograf)si in colaborare cu medical ortodont. Interventia va include separarea chirurgicala a radacinilor dentare (in cazul dintilor pluriradiculari),frezarea osului adiacent ,extractia  fracmentelor dentare,chiuretajul minutios al alveolei si sutura.

Dupa extractia, unui dinte, in locul ramas se va forma un cheag de sange care va ajuta la vindecarea osului si a gingiei. Pentru a opri sangerarea, a preveni infectia si a proteja acest cheag, peste rana se vor aplica comprese care se indeparteaza in maxim 1 ora de la extractie. De asemenea trebuie urmate cu strictete indicatiile post extractionale indicate de catre medicul chirurg.

Rezectie apicala

Rezectia apicala este o metoda chirugicala ce consta in extirparea apexului dentar impreuna cu tesutul osos inconjurator infectat, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si de obturatia perfecta a canalului.

Indicatiile rezectiei apicale se pot grupa în mai multe categorii:

•  Probleme anatomice ce împiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
•  Probleme ce tin de restaurarea protetica a dintilor implicati
•  Fracturi orizontale in 1/3 apicala ale radacinii cu necroza apicala
•  Obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic
•  Erori de procedura în tratamentul endodontic
•  Leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament de canal

Chistectomie

In cazul in care infectia localizata la nivelul parodontiului dentar nu este tratata in timp util,poate avansa marindu-si suprafata prin invadarea osului sau chiar a tesutului moale .Din momentul in care marimea ei depaseste 5 mm denumirea se va schimba din granulom in chist.

Sinus lift

Sinusul maxilar este o cavitate inclavata la nivelul osului maxilar, fiind situat in lateral de fosele nazale deasupra radacinilor premolarilor si molarilor superiori. Nu de putine ori sinusul maxilar poate avea raporturi stranse cu apexul (varful radacinii) acestor dinti prin intermediul membranei care il protejeaza.

Dimensiunile sinusului maxilar precum si raporturile pe care le are cu structurile anatomice invecinate difera de la o persoana la alta si variaza in functie de varsta: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe masura ce avansam in varsta se pneumatizeaza (capata dimensiuni mai ample si coboara.

Sinusul maxilar are multiple functii in organism si printre cele mai importante ar fi urmatoarele:

•  participa la procesul de respiratie, curatand, umidificand si incalzind aerul inspirat din exterior;
•  contribuie la echilibrarea presiunii create in cavitatea nazala;
•  participa la apararea imuna a cailor aeriene superioare;
•  contribuie la dezvoltarea intregului sistem facial;
•  asigura protectie impotriva traumatismelor ce pot sa apara la nivelul etajului mijlociu al fetei;

Aditia osoasa la nivelul sinusului maxilar, denumita si Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:

Intern,accesul se va face prin neoalveola forata pentru insertia implantului se recurge la ridicarea planseului sinuzal impreuna cu membrana caer tapeteaza sinusul fiind urmata de insertia osului si implicit a implantului :

cu acces extern, lateral: abordul este lateral si superior de varfurile radacinilor molarilor sau premolarilor superiori.

Primul tip de interventie este minim invaziva, find primita mai bine de catre pacient si se poate realiza sub anestezie locala.Se va alege acest procedeu doar in cazul in care macientul mai are minim 5 mm de os native sub sinuzal.Timpul de vindecare a implantelor cat si a osului aditionat este de 5-6 luni.

A 2 -lea tip de interventie este ceva mai complicat si se realizeaza atunci cand dimensiunile sinusului sunt cu adevarat mari iar volumul osos ramas la acest nivel este extrem de redus. Accesul se face prin lateral, creand o fereastra osoasa. Prin aceasta se patrunde la nivelul sinusului, se ridica membrana , moment in care se pot insera sau nu implanturile in aceeasi sedinta, se aplica osul sintetic impreuna cu o membrana de protectie din collagen sau A-PRF.

In cadrul celei de-a 2 a proceduri se va opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu interventia de aditie osoasa in functie de cantitatea, tipul si calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare si integrare osoasa necesara in acest tip de procedura este de 8 luni.

Interventia fiind una minutioasa, mai complexa si de lunga durata poate fi realizata deasemenea numai cu anestezie locala, dar in cazul pacientilor cu fobie de dentist sau foarte anxiosi se recomanda sedarea intravenoasa.

Nu in ultimul rand, pentru a putea realiza aceasta procedura de regenerare osoasa pacientul trebuie sa faca o serie de analize si sa existe conditii anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.