Tetrapareza spastica este o forma de paralizie cerebrala, in care toate membrele sunt afectate in mod egal sau membrele superioare sun mai afectate decat membrele inferioare. Tetrapareza spastica este un sindrom de neuron motor cerebral, la care se asociaza retard mental sever, epilepsie si microcefalie. Astfel copii afectati sunt dependenti de cei din jur.

        Bolnavul tine capul in hiperextensie cu retractia umerilor si uneori toracele este retractat, membrele inferioare sunt in extensie, incrucisate si in adductie.  Flexia plantara poate fi observata,contractia adductorilor,copilul bolnav nu ridica si nu roteste capul, are bratele blocate sub torace, membrele inferioare fiind in flexie de cele mai multe ori.

        Cauzele sunt extrem de greu de determinat, fiind mai multi factori implicati. Cauzele de cele mai multe ori sunt prenatala si perinatale.

        – prematuritatea

        – anomalii materne de uter(hemoragii intrauterine)

        – intarzierea cresterii intrauterine

        – factori genetici

        – malformatii cerebrale

        – factori de mediu

        – infectii postanatale

        – encefaloze

        – traumatisme cranio-cerebrale

        Simptomatologie asociata:

        – strabism

        – crize epileptice

        – atrofie optica

        -retard grav

        – complicatii ortopedice

        Tetrapareza spastica asociaza numeroase afectiuni cum ar fi- tulburari de fonatie si deglutitie, paralizii ale nervilor cranieni, sindrom pseudobulbar, deficite senzoriale.

        Din punct de vedere clinic bola afecteaza toate membrele dar cele mai afectate sunt membrele superioare.

        In pozitia supino ( cu fata in sus) bolnavul tine capul in hiperextensie, cu retractia umerilor si a toracelui, membrele inferioare sunt in extensie, in adductie si rotatie interna, piciorul este in flexie plantara, iar adductorii sunt contractati, ceea ce poate determina luxatia de sold.

        In pozitia prono (cu fata in jos) pacientul nu ridica capul, bratele sunt in flexie sub torace si membrele inferioare sunt adesea in flexie.

        In pozitia sezand, copilul cade pe spate sau anterior. Mana este inchisa in pumn, pozitia policelui este strans si degetele flectate. Mersul pe coate, palme sau pe genunchi NU este posibil.

        In cadrul examenului neurologic se constata existenta unui sindrom piramidal la membrul superior si la membrul inferior.

Tonusul musculaturii extensoare a coloanei vertebrale este insuficient dezvoltat, copilul cade in fata, extensia facandu-se cu dificultate. Coloana vertebrala prezinta dificultate de statica si limitarea mobilitatii.Membrele superioare sunt flectate, pumnii foarte stransi, membrele inferioare sunt in flexie sau in extensie, cu contracturi la nivelul  musculaturii adductoare a coapselor si picior echin accentuat.

        Obiectivele kinetoterapiei:

        -controlul miscarilor capului

        -intoarcerea de pe o parte pe alta

        -statul in sezut

        -reeducarea proprioceptiei

        -reeducarea echilibrului

        -reducerea hipertoniei, spasticitatii si spasmelor

        -deprinderea miscarilor obisnuite vietii de toate zilele

        Mijloace kinetice:

        -relaxarea

        -masaj

        -mobilizari pasive

        -mobilizari active

        -tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive

        -stimularea prehensiunii: din postura “papusii” se stimuleaza copilul sa prinda un obiect cu o mana, acesta favorizand sprijinul pe cealalta mana

        -miscarea de tarare: kinetoterapeutul efectueaza flexia asociata cu rotatia externa a unui membru inferior, celalalt membru inferior fiind impins usor, astfel incat copilul inainteaza tarandu-se pe burta

        -postuarea pe genunchi: din pozitia de flexie se incearca ridicarea in genunchi cu sprijin si se trece in pozitia de patrupedie

        -mersul in patrupedie

        -trecerea la pozitia sezand

        -ridicarea in ortostatism: din pozitia sezand sau din genunchi

        -reeducarea echilibrului.

        Obiectivele programului de kinetoterapie:

–   imbunatatirea motilitatii,

–     minimalizarea contracturii si diformitatilor,

–     promovarea modului de alimentatie corespunzator,

–     dezvoltarea comportamentului de interactiuni cu apartinatori,

–     educarea/controlul modului de comportament al apartinatorilor