Epicondilita reprezinta afectarea tendoanelor de la nivelul articulatiei cotului. Problemele musculoscheletice apar ca rezultat al unor activitati atletice, fie al activitatilor zilnice.

        Articulatia cotului cuprinde trei oase: humerus(osul bratului), radius si cubitus ( oasele antebratului). Miscarile repetitive in combinatie cu ridicarea de greutati sunt cele care duc la aparitia afectiunii.

        Epicondilita se poate manifesta pe partea laterala sau pe partea mediala.

         Tipuri:

        Orice activitate care solicita musculatura antebratului poate determina simptome sugestive, cum se intampla si in cazul mecanicilor auto, zugravilor, instalatorilor, violonistilor. Pacientii resimt sensibilitate si durere in zona laterala a cotului, cat si inflamatia acestuia dupa un efort mai solicitant. Epicondilita laterala afecteaza tendoanele musculaturii posterioare a antebratului (de regula tendonul muschiului scurt extensor radial al carpului).

       Simptome:

        Pacientii acuza durere si sensibilitate in zona laterala a cotului cu iradierea durerii pe antebrat. De multe ori apare inflamatia si durerea se accentueaza la activitati ce presupun miscarea de apucare si strangere. Pacientul nu poate strange pumnul complet si nu poate face extensia completa a cotului.

        Diagnosticul:

        Pentru punerea unui diagnostic corect este importanta anamneza si unul din testele folosite de medic consta in a ruga pacientul sa stranga pumnul si mai apoi sa efectueze extensia articulatiei pumnului contra unei rezistente pusa de examinator.

        Un examen RMN sau ecografia de parti mi la nivelul cotului pot evidentia gradul de deteliorare a tendoanelor si starea tesutului moale.

        Aceasta afectiune este asemanatoare cu epicondilita laterala, dar aici zona afectata este zona mediala a cotului, a epicondilului medial al humerusului. Aici sunt afectate tendoanele muschilor responsabili de flectarea mainii pe antebrat.

        Metode de a preveni:

        – folosirea echipamentului adcvat

        – diminuarea orelor de sport

        – mentinerea unei forme fizice antrenante

        – cresterea fortei muschilor antebratului, umerilor si spatelui.

        O epicondilita netratata poate duce la durere cronica si afecteaza calitatea vietii.

       Tratament:

        Terapia non-chirurgicala este cea mai frecventa forma de tratament si cea mai acceptata. Tratamentul recomandat este evitarea activitatilor solicitante si repausul segmentului implicat. Tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare, utilizarea benzilor purtate distal de cot. Alte mijloace utilizate sunt electrostimularea si terapia cu ultrasunete, kinetoterapia, termoterapia, masajul cu gheata, terapia cu unde soc.

        Kinetoterapia este foarte importanta, iar kinetoterapeutul este cel care il poate sfatui pe pacient care sunt miscarile pe care poate sa le faca pentru a proteja cotul.  Anumite exercitii sunt benefice pentru intarirea musculaturii antebratului. In procesul de vindecare sunt necesare exercitiile fizice efectuate pana la aparitia durerii, exercitii pentru incheietura mainii, extercitii de forta cu rezistenta mica a muschilor flexori, extensori, pronatori si supinatori ai antebratului. Greutatea maxima nu trebuie sa depaseasca 5 kg,exercitii care includ lantul kinetic complet.