Masajul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri in tratamentul bolilor fizice, psihice sau pentru frumusete si relaxare, fiind intalnit in China („Tratatul de medicina interna a Imparatului Galben” la anul 2700i.h.), Egipt, Grecia, Roma antica sau India (unde se foloseau si cele mai variate plante si uleiuri aromatice). Hippocrate, parintele medicinei vestice, mentioneaza si el importanta masajului introducandu-l in curele terapeutice in secolul 5 i.h., afirmand ca „medicul trebuie sa cunoasca multe terapii”.Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, Per Henrick Ling, medic suedez, introduce fiziokinetoterapia ca metoda terapeutica in recuperare, utilizand tehnici de masaj imprumutate din medicina chineza asociate cu gimnastica.Mai tarziu, o data cu explozia tehnologica, masajul a fost eclipsat de medicamente si stimularea electrica.Prin masaj putem actiona direct asupra zonelor anatomice afectate intensificand circulatia sanguina si limfatica, putem actiona in profunzime asupra musculaturii, articulatiilor, ligamentelor sau chiar asupra organelor interne. Prin practicarea masajului sau automasajului se constata o activare generala a metabolismului si a functiilor organelor cu intensificarea vitalitatii si eliminarea deseurilor. Prin aplicarea tehnicilor de masaj asupra meridianelor energetice se poate obtine deblocarea acestora si restabilirea unei circulatii energetice libere prin intregul organism cu repercursiuni benefice asupra fizicului, psihicului si emotiilor.Asocierea masajului cu un regim alimentar adecvat cu fitoterapice, gemoterapice si uleiuri esentiale (volatile) poate face „minuni” atat asupra sanatatii cat si asupra aspectului fizic. |