Spre deosebire de medicina clasica ce foloseste alopatia (blocarea manifestarilor neplacute sau de extirpare a organelor bolnave), izopatia (vindecarea este determinata chiar de catre factorul patologic, ca in cazul vaccinarilor) si enantiopatia (folosirea unor substante contrarii: antibiotice, antitermice, antinevralgice s.a.) principiul homeopatiei -„similia similibus curentur"(ceva asemanator vindeca ceva asemanator) - consta in tratarea bolilor cu ajutorul unor substante (remedii) capabile sa induca la omul sanatos aceleasi simptome ca cele ale bolii, aceste substante suferind o prelucrare specifica homeopatiei. Originea acestor remedii poate fi vegetala, minerala sau animala, organica sau anorganica. Pornind de la substanta de baza, prin dilutii si potentari succesive se ajunge la remedii ce contin cantitati infinitezimale (chiar nedetectabile prin metode chimice sau fizice uzuale folosite in farmacologie) din substanta de origine, cu efecte terapeutice mult mai profunde si mult mai puternice decat ale substantei de baza, informatia farmacologica specifica fiind transferata solventului. O comparatie extrem de sugestiva a fost facuta de un fizician de origine chineza: inchipuiti-va un trib de aborigeni la care ajunge un grup de exploratori si care vor convietui un timp; dupa plecarea albilor e sigur ca vor ramane niste modificari in viata tribului. |