Inima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui in sens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stanga numai doua. Atriul drept primeste prin vene sangele sarac in oxigen care revine din organe spre inima si il dirijeaza spre ventriculul drept. Acesta trimite sangele in plamani unde se oxigeneaza inainte de traversarea atriului stang pentru a fi dirijat in ventricolul stang. Ventriculul stang, fiind cel mai voluminos, pompeaza sangele in artere si de aici in intreg organismul.


Pentru ca inima sa pompeze sangele cat mai eficace miliardele de celule din camerele superioare si din ventricole trebuie sa se contracte simultan. Aceasta coordonare este declansata de un impuls electric. Aceste actiuni sunt dirijate de catre nodul sinusal, situat in atriul drept. De acolo curentul electric trece din celula in celula pana la nodul atrio-ventricular, la jonctiunea dintre atrii si ventricule. Traversand acest nod impulsul electric excita rapid toate celulele ventriculelor printr-o retea numita sistemul His-Purkinje.
Activitatea electrica a inimii poate fi inregistrata cu ajutorul electrocardiogramei pentru a vedea daca aceasta este sincronizata. Electrocardiograma realizeaza un traseu cu trei unde: traseul undei P corespondent contractiilor atriilor, traseul undei QRS - al ventricolelor, si traseul undei T care reflecta regenerarea celulelor cardiace. Intre batai sistemul electric se reincarca la fel ca si muschiul cardiac, care intre doua contractii, se relaxeaza si se umple din nou cu sange.
Prin urmare fiecare contractie a inimii este declansata electric. Repetarea acestui fenomen are ca rezultat ritmul cardiac. Nodul sinusal este cel care da masura acestui ritm. El are proprietatea de a adapta cadenta nevoilor organismului prin sensibilitatea sa la stimularea sistemului nervos si stimularea hormonilor (de exemplu adrenalina). Deci accelereaza ritmul batailor inimii in timpul unui efort sau in timpul unei emotii si il incetineste in timpul repausului.

Cauze:
- cardiopatie ischemica
- leziuni valvulare
- hipertiroidie
- insuficienta respiratorie
- dezechilibre hidroelectrolitice
- consum de alcool sau tutun.

Variatiile frecventei cardiace sunt normale in unele situatii. Aritmia apare cand excitatia electrica se naste in alte locuri decat cele normale (nodul sinusal, nodul atrio-ventricular sau ventricule) sau atunci cand unda electrica nu urmeaza traseul normal de propagare. Contractia musculara rezultata se deosebeste de ritmul normal. Bataia suplimentara provocata se numeste extrasistola iar contractia normala sistola. O extrasistola intrerupe secventa normala de activare a muschilor cardiaci.

Adesea extrasistola este urmata de o pauza compensatoare, resimtita ca o intrerupere a ritmului cardiac. Accelerarea brusca si prelungita a ritmului cardiac este urmata de diminuarea presiunii arteriale ceea ce poate provoca ameteli si senzatie de oboseala si slabiciune. Desincronizarea dintre camerele superioare si ventriculi provoaca de asemenea palpitatii. Acestea pot fi resimtite in interiorul sternului dar si in urechi, in gat sau burta.

Unele tulburari sunt mai grave decat altele. Uneori se formeaza un cerc vicios intre functia inimii si ritmul anormal. Astfel o inima slabita poate fi cauza aritmiei dar si aritmia poate duce la slabirea inimii.

 

Extrasistole

Extrasistolele pot aparea la orice persoana sanatoasa. Doar in cazul in care acestea se manifesta in mod frecvent putem vorbi de aritmie. Aritmiile se pot clasifica in functie de locul de formare si in functie de efectele produse asupra ritmului cardiac. Atunci cand ritmul cardiac este accelerat se numeste tahicardie iar atunci cand ritmul este incetinit bradicardie.

Aritmiisinusale

- tahicardia sinusala (frecventa inimii - 90-120/min)
- bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min).
In ambele este pastrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal.

Aritmii atriale

Aritmiile atriale au originea la nivelul atriilor:
- extrasistolele atriale - impulsuri ectopice
- tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min regulata)
- fibrilatia atriala si flutterul atrial (tulburari de ritm neregulate).
Extrasistole atriale. Hipertensiunea arteriala provoaca o destindere a atriilor si contractia lor prematura (extrasistola atriala). Extrasistola supraventriculara mai poate fi provocata si de slabirea muschiului cardiac.


Tahicardia paroxistica atriala - in timpul tahicardiei, inima se contracta brusc si bate foarte repede, pana la 140-220 de batai pe minut. Aceste episoade pot dura cateva secunde sau cateva ore. Ele se opresc la fel de brusc cum au aparut. Tahicardiile paroxistice pot aparea din tinerete si pot dura toata viata. Dupa criza pacientul se simte obosit dar acest tip de aritmie este foarte rar periculos. Necesita totusi consultarea medicului deoarece poate diminua calitatea vietii.


Fibrilatia atriala si flutterul atrial constituie o problema mai serioasa ce va necesita examene medicale si tratament, cauza fiind o „furtuna electrica" la nivelul atriilor. Contractia coordonata a atriilor nu mai are loc. Inima pierde in jur de 20% din capacitate. Ventriculul poate compensa pentru moment aceasta pierdere dar pe termen lung epuizarea sa poate duce la insuficienta cardiaca. Starile resimtite provin din iregularitatea pulsului datorata faptului ca ventriculele nu mai sunt antrenate de catre nodul sinusal, pulsul avand valori uneori foarte ridicate 140 de batai pe minut si chiar mai mult, uneori foarte mici 50 de batai pe minut provocand stari de ameteala.

O complicatie a fibrilatiei atriale este dilatarea atriilor. Sangele ce stagneaza in acestea se poate coagula. Trecerea unei astfel de mase de sange coagulat in circulatie poate cauza embolia.
Fibrilatia atriala poate aparea si dupa o stare de febra. Cand aceasta aritmie este consecinta unei boli de inima tratamentul se va adresa acestei boli. Fibrilatia poate de asemenea sa apara in cadrul unei boli de tiroida sau in urma consumului exagerat de alcool.

Aritmii ventriculare

- extrasistola ventriculara - este datorata unei zone iritative din ventricul, care nu se mai sincronizeaza cu ansamblul cardiac; cauze ale acestui tip de aritmie pot fi: emotia, un dezechilibru in retinerea sarurilor minerale (consumul exagerat de laxative), febra sau o infectie; in aceste cazuri aritmia este considerata benigna dar aparitia acesteia impreuna cu o boala de inima pot revela o problema care sa necesite tratament
- tahicardia paroxistica ventriculara - in general reprezinta manifestarea unei disfunctii majore a muschiului cardiac; poate aparea la orice varsta dar in general este urmarea unui infarct al miocardului; se produce o desincronizare intre bataile ventriculelor si contractia atriala, consecinta fiind diminuarea debitului cardiac; este necesara spitalizarea din cauza slabirii inimii
- fibrilatia si flutterul ventricular.

Simptome

Toate aceste forme de aritmie se manifesta prin aceleasi simptome: palpitatii, angoasa, oboseala, dispnee (suflu greu). Aritmiile pot sa nu fie simtite deloc sau dimpotriva pot duce chiar la pierderi de cunostinta. Aceste pierderi de cunostinta apar atunci cand pulsul este sub 20 de batai pe minut sau peste 200 de batai pe minut. In general starea de constienta revine imediat ce pacientul este culcat pe spate eventual cu picioarele ridicate pentru a reda debitul necesar de sange in creier. Exista si riscul de oprire a inimii fiind necesare masuri de reanimare (masaj cardiac si respiratie artificiala, defibrilare etc.).