Vine un moment in viata fiecarui om cand se declanseaza asa numitul “sindrom al omului expirat”. Cu totii ne indreptam intr-acolo. Este timpul in care ochiul nu mai este atat de ager, mintea nu ne mai ajuta, mainile nu vor mai avea precizia de odinioara, picioarele nu vor mai fi asa de sprintene.

Printre simptomele care caracterizeaza aceasta faza din viata noastra se intalnesc si frecvente reactii de nemultumire, de frustrare, de izolare. Sindromul omului expirat se manifesta incepand cu varsta de 40 de ani, in momentul in care incepe sa se instaleze batranetea. De batranete ne temem cu totii, fie ca suntem sau nu constienti da acest lucru. Cand batranetea bate la use nu avem altceva de facut decat s-o acceptam in viata noastra.

Asta nu inseamna ca odata cu ea a aparut si resemnarea.

Pentru a pastra sau a recupera tineretea, omenirea a cautat mijloace din cele mai vechi timpuri. Ei si-au pus speranta in apa vie, in fantana tineretii, in insulele irlandeze ale nemuririi, in piatra filozofica, in iaurtul bulgaresc recomandat de dr. Mecinikov sau de grefarea testiculelor de cimpanzeu practicata de dr. Voronov. Toate acestea fara prea multe rezultate. 

Un fapt dovedit stiintific arata ca orice fiinta vie poate sa traiasca de la 7 pana la 14 ori mai mult decat timpul care trebuie sa ajunga la maturitate. Omul ajunge la maturitate la varsta de 20 de ani, asadar ar trebui sa traiasca cel putin 140 de ani Imbatranirea se manifesta in patru feluri:  * prin incetinirea functiilor intelectuale, cu deteriorarea memoriei  * prin scaderea capacitatii de munca  * prin scaderea activitatii sexuale  * prin oboseala generala, insotita de schimbarea fizionomiei. Imbatranirea se caracterizeaza prin modificari structurale si functionale ale diferitelor sisteme si organe. Dupa varsta de 40 de ani se observa o scadere cu 0,5 – 1,5 % din capacitatea fiecarei functii in parte. Imbatranirea este lenta si continua, iar dupa 60 de ani se constata modificari importante morfo-functionale la nivel celular si tisular.

Din nefericire exista inca opinia eronata ca varsta inaintata este sinonima cu boala. Este adevarat ca personalul medical se confrunta, aproape fara exceptie, cu pacienti in varsta bolnavi. Exista, din fericire, metode si terapii cu ajutorul carora putem incetini acest proces ireversibil care este imbatranirea. O metoda veche de aproximativ 5.000 de ani, sigura si eficace, este tratamentul prin reflexoterapie. Aceasta consta in masarea unor zone de pe corpul omenesc, care prezinta numeroase terminatii nervoase, terminatii care luate izolat corespund unor organe iar in cumul unor sisteme. Reflexoterapia ofera o gama larga de posibilitati pentru a usura suferintele oamenilor varstnici. Sentimentul singuratatii poate fi diminuat printr-o simpla atingere. Atingerea picioarelor, sub forma unui masaj neutru, are efect benefic asupra intregii persoane. Deoarece functiile metabolice de baza (anabolism si catabolism) sunt natural incetinite la batranete, pot fi ajutate in cazul bolii, prin tonifierea blanda a zonelor creierului, inimii, respiratiei, digestiei, rinichilor, coloanei vertebrale, sistemului limfatic si endocrin. Deshidratarea la batranete, din pacate nu suficient recunoscuta, nu poate fi compensata numai prin reflexoterapie. In acest caz, o crestere a alimentatiei cu lichide este de foarte mare importanta. Din punct de vedere reflexogen se suplimenteaza tratamentul cu stimularea tractului digestiv si a sistemelor urinar si limfatic. O afectiune specifica persoanelor in varsta este Parkinson. Aceasta maladie afecteaza capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. In faza de inceput se efectueaza un tratament nespecific asupra zonelor simptomatice (creierul si coloana vertebrala ). Aceste zone vor fi tratate cu mare atentie si tonifiate treptat in functie de cat de pozitive sunt reactiile pacientului. In mod normal, in urma tratamentului de reflexoterapie la un bolnav cu Parkinson, se observa urmatoarele imbunatatiri: - tremurul, in faza de odihna, va aparea mai rar si cu frecventa mai redusa - fenomenul de intrerupere brusca si de scurta durata a respiratiei, caracteristica acestei afectiuni, cat si alte activitati motorii vor aparea mai rar sau vor disparea. - se observa o stabilizare marcanta a nivelului emotional. In cazul pacientilor varstnici cu paralizii ale organelor sau partilor din corp, datorate deteriorarii complete sau partiale a inervatiei sensorial-motorie din coloana vertebrala, se face o stimulare activa si subtila a cailor de perceptie. Calitatea atingerii (stimularii) este esentiala si trebuie facuta cat mai des posibil pentru a se putea atinge scopul propus. In cazul pacientilor cu cancer care efectueaza chimioterapie sau terapie prin radiatii este recomandat, in prima faza, efectuarea unui  tratament nespecific prin aplicarea unor ample apasari cu efect de stabilizare si tonifiere usoara a zonelor inimii, coloanei vertebrale si sistemelor limfatic, digestiv si endocrin. Numai dupa 2-3 saptamani dupa ce s-a incheiat tratamentul chimioterapeutic sau cel prin radiatii se pot efectua apasari mai intense asupra zonelor simptomatice sau a organului operat. In orice caz, tratamentul este diferentiat si este adaptat la starea pacientului. Pacientii vor relata imbunatatiri in calitatea vietii si o stabilizare a nivelului emotional si mental. Calitatea somnului se imbunatateste, iar principalele functii de excretie si metabolice ( ficat, rinichi, intestine, sistemul limfatic si endocrin ) sunt activate in limitele posibile in starea prezenta. In cazul pacientilor in faza terminala, cu parere de rau trebuie sa admitem ca exista si o asemenea stare, in ultimele saptamani, zile, ore sau minute trebuie sa fim alaturi de acestia si, ceea ce este foarte important, sa le atingem picioarele ori de cate ori doresc acest lucru si de cate ori este posibil. Ingrijirea pacientilor in faza terminala este foarte dificila, nu numai fizic dar si emotional deoarece ne confruntam cu fapte irevocabile. In aceste cazuri reflexoterapia nu va prelungi viata artificial dar in mod sigur reprezinta o masura adecvata de ajutare a pacientului. O explicatie poate fi si aceea ca picioarele sunt cele care au purtat acea persoana pe tot timpul vietii sale.