Astazi e o zi gen Imparatul  Rosu. Acela care plangea cu un ochi si radea cu celalalt. Fiica mea s-a clasat pe locul patru la sectiunea creatie a olimpiadei de limba romana, faza pe judet, doar cateva sutimi au vitregit-o de o calificare la nationala. E foarte trista si clar ca nici mie nu mi sunt boii acasa, dar trebuie sa gasesc o cale de a o motiva din nou. Fix acum a picat premiul de 100 ron pentru carti de la EduPerformance si … poate asta ii va insenina un pic ochii tristi ce ma dor .

Si gandeam … cate trebuie sa inveti pentru a fi parinte! Ciudat e ca de cele mai multe ori, cel putin la specia umana, intai devenim parinti si abia apoi invatam cum sa fim parinti. Intai ne bucuram de zambete si gangureli angelice si ne trezim ca de sub vraja abia cand ne dor genunchii de cazatura primei incercari de mers biped. Asa e si acum …ma doare sufletul de durerea ei, de noptile ce le-a facut albe in studiu si pe care acum ea crede ca le-a pierdut in van. Eu, adultul, stiu ca nu este deloc asa, dar parca toate cuvintele devin nule in fata lacrimilor ei. Eu stiu ca asa se cladeste, caramida cu caramida, ea insa e copil si vrea sa se vada rezultatele mai repede … rabdarea si intelepciunea ne vine cu varsta. Azi o las sa isi linga ranile, dar maine o luam de la capat! Ea stie ca eu sunt inca aici, plasa ei de siguranta …dar vrea prea iute sa zboare si e dezamagita ca n-au ajutat o suficient aripile .

Parinte ! Suna atat de greu si este si mai greu decat suna! Invatam o viata sa le fim parinti! Oftam pe ascuns sa nu ii intristam si mai mult, ascundem rauri de lacrimi doar ca sa ii invatam sa fie puternici … Maine am sa ii spun cat de frumoasa, de desteapta si cat de puternica este! Azi e prea trista si ar crede ca sunt doar vorbe de mama. Maine va intelege cat e de minunata!

Purtati-va copiii de mana o viata, dar in gand ! In rest …aratati-le cum se zboara!

Marin Paula, asistent medical de cabinet scolar, Tandarei Ialomita