IMARIA SECTORULUI 1Constructia cladirii a inceput in 1928 si s-a dorit de la inceput a fi un sediu administrativ impunator, la acea data fiind cea mai inalta cladire din oras. Arhitectura este de natura eclectica, ea înglobând doua stiluri, unul de origine neo-romanica si un altul chiar mai bine reprezentat în epoca, cel neo românesc. Stilul neo-românesc include bosaje masive si adânci, se continua cu un Hochparter care asigura si accesul principal de gala si care poarta un Piano Nobile marcat de loggia, dezvoltata pe doua niveluri, bogat decorata ce se continua in spatiul interior cu sala de consiliu si de festivitati.Registrul superior, situat sub cornisa, este tratat cu ancadramente dese, din aceeasi semantica din care provin ocnitele brâncovenesti. Corpul principal al cladirii beneficiaza si de prezenta unei scari bogat decorate din marmura ce face legatura intre demisol si etajul al 3-lea. Sala de festivitati este decorata cu picturi murale realizate de Olga Greceanu. Alte doua picturi ale aceluias autor au fost descoperite in Biroul Primarului. O alta componenta importanta a cladirii este turnul cu ceas care beneficiaza de o atentie deosebita acordata zonei superioare si materializata printr-o terasa avand decoratiuni si prin statuia unui cavaler cu scut si armura (realizata de Alexandru Dimitriu in 1929) care, de-a lungul anilor, a reusit sa devina un repervizual al Bucurestiului. Corpul secundar al cladirii, construit intr-o etapa ulterioara, desi continua la exterior elementele fatadelor corpului principal, la interior nu prezinta arhitectura luxoasa, având un aer auster si pur functionalist, atât prin lipsa oricaror elemente de plastica arhitecturala, cât si prin dispunerea accesului vertical în ultima travee, precum o scara de serviciu.In 2008 cladirea a intrat intr-un proces de consolidare, care a dus la modificarea partiala a arhitecturii interioare, dar fara afectarea zonelor emblematice pentru imobil. In plus, in anul 2009 un incendiu a distrus in proportie de 90% sarpanta cladirii. De aceea in anul 2010 s-a demarat un proiect interdisciplinar ce a plecat de la studiul istoric al monumentului, de identificare a resursei culturale si de fundamentare a interventiei. Aceast proiect a dus la crearea unei noi sarpante, ce respecta intocmai volumetria initiala, dar a creat si nou spatiu util cu o identitate arhitecturala bine definita. Ulterior lucrarile proiectului au fost impartite in doua categorii: componentele artistice – care vizeaza restaurarea si reconstituirea elementelor decorative interioare si exterioareale constructiei si arhitectura – instalatii –care vizeaza amenajarea si refunctionalizarea restului cladirii si a spatiilor exterioare pentru a se adapta cerintelor actuale