Oftalmologia, asemeni altor discipline, suferă un proces de ultraspecializare. Pentru că vederea copiilor dumneavoastră este extrem de importantă, noi am considerat ca e nevoie să apelăm la un specialist în oftalmologia pediatrică: Dr. Oana Andrei, al cărei CV îl puteţi consulta pe site.

Intervalul 0-7 ani reprezintă o perioadă unică în dezvoltarea relaţiei dintre ochi şi creierul copilului.Dacă în această perioadă, din variate motive, există diferenţe între acuitatea vizuală a celor doi ochi sau o aliniere defectuoasă a axelor vizuale (strabism), este posibil ca sistemul nervos să folosească preponderent unul din ochi, iar celălalt să sufere un proces de 'lenevire' numit ambliopie şi, dacă nu se intervine eficient în acest interval, această deficienţă funcţională devine permanentă.

Strabismul Ce înseamnă strabismul?

Strabismul este o afectiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele (ochii nu privesc în aceeaşi direcţie).

Strabismul poate fi :

• Orizontal:
  • convergent, când ochii sunt deviaţi spre nas;
  • divergent, când ochii sunt deviaţi către ureche;
• Vertical: când un ochi este mai sus şi celălalt mai jos;
• Combinat: când o deviaţie orizontală se asociază cu o deviaţie verticală.

Strabismul poate fi manifest tot timpul sau intermitent.

Există şi alte forme mai rare de strabism, în care poziţia ochilor este nealiniată doar în anumite poziţii ale privirii. Uneori, acest tip de strabism determină o poziţie vicioasă a capului: copilul/adultul stă fie cu capul intors într-o parte, fie cu el inclinat etc.

Cauzele strabismului

Cauzele strabismului sunt diverse:Ereditatea, viciile de refracţie, vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataractă, tumori intraoculare), afecţiuni neurologice, afecţiuni ale orbitei, afecţiuni ale muşchilor oculari, cauză necunoscută etc.

Momentul examinării oftalmologice în strabism

Este foarte important ca examinarea oculară în strabism să fie facută cât mai aproape de momentul observării deviaţiei oculare. Examinarea are ca scop decelarea cauzei care a produs strabismul şi decizia asupra tipului de tratament necesar.

Tratamentul oftalmologic in strabism

• Optic: uneori simpla corecţie a vicului de refracţie şi purtarea corecţiei optice au ca rezultat realinierea ochilor
• Ortoptic
• Ocluzia unui ochi. De foarte multe ori, strabismul se insoţeşte de ambliopie, adică de vederea scazută a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviaza mai mult. Ocluzia ochiului cu vedere mai buna un anumit timp duce la recâştigarea acuităţii vizuale a ochiului neacoperit, dacă acest tip de tratament se face la vârstă mică (până la 6-7 ani).
• Chirurgia: În anumite tipuri de strabism, chirurgia are pe lângă scopul estetic - de realiniere a ochilor - şi un scop funcţional de înlăturare a vederii duble, când acesta există, sau de recuperare a vederii binoculare - cum este cazul în esotropia infantilă/congenitală (un tip de strabism în care ochii sunt deviaţi spre nas, care apare în primele luni de viaţă). Dacă operaţia pentru realinierea ochilor se face devreme (până la maximum 2 ani), există şanse de recuperare a vederii binoculare.

Despre operaţia de strabism

Este important să menţionăm că nicăieri în lume nu se utilizează LASERUL pentru efectuarea acestei operaţii. Operaţia de strabism se face pe muşchii oculari, care sunt fie întăriţi prin scurtarea lor, fie slăbiţi prin repoziţionarea lor uşor posterior pe ochi. Există şi alte tipuri speciale de operaţii pentru forme aparte de strabism. Detaliile suplimentare vor fi explicate în momentul consultului.

Operaţia poate fi facută atât la un ochi, cât şi la ambii ochi, decizia asupra felului intervenţiei se ia în funcţie de tipul de strabism. Intervenţiile de strabism se fac în anestezie generală (foarte rar, dacă există anumite contraindicaţii sau dacă pacientul nu doreşte acest lucru operaţia se va face în anestezie locoregională). Intervenţia nu necesită spitalizare, practic pacientul se operează şi pleacă acasă în aceeaşi zi. Operaţia poate fi facută la orice vârstă.

Calendarul examinarilor oftalmologice de rutină la copil

Neonatologul, respectiv pediatrul, este primul care în funcţie de istoria sarcinii şi a naşterii, precum şi a evaluării grosiere a aspectului globilor oculari, decide dacă nou-născutul are nevoie de un consult oftalmologic.

În cazul în care copilul nu pare sa aibă nicio problemă oftalmologică, este bine să fie evaluat prima oară în primul an de viaţă, în general între 6 şi 12 luni. Al doilea consult ar trebui efectuat în jurul vârstei de 3 ani. La această vârstă în general copilul colaborează foarte bine şi poate fi evaluată şi acuitatea vizuala. Următorul consult de rutina ar trebui efectuat între 5 şi 6 ani, urmând ca apoi evaluarea oftalmologică să fie efectuată măcar o data la 2 ani. Respectarea acestor date face ca ambliopia (ochiul leneş), cataracta congenitală, defectele refractive mari şi multe alte probleme oftalmologice să fie descoperite şi tratate la timp.

Despre ambliopie

Ambliopia, 'ochiul leneş', reprezintă vederea slabă, de obicei a unui ochi (există şi cazuri bilaterale), care nu se îmbunătăţeşte în ciuda corecţiei corecte a defectului refractiv. Ambliopia este o problemă relativ frecventă, de exemplu, se apreciază ca în SUA 3 din 100 de copii sunt diagnosticaţi cu ambliopie.

Ochiul leneş nu provoacă de cele mai multe ori niciun simptom. Parinţii pot observa uneori devierea ochiului ambliop (atunci când se asociază cu strabismul), alteori pot observa ca cei mici se lovesc adesea de obiectele situate de partea ochiului ambliop, sau că nu apreciază corect distanţele sau adâncimea. Uneori, copiii adoptă o poziţie anormală a capului când trebuie să privească atent un obiect.

Ambliopia este cauzată cel mai frecvent de defecte de refracţie, sau de prezenţa strabismului. Uneori este cauzată de diferite boli ale ochiului, precum cataracta congenitală etc. În general, dacă este descoperită până la vârsta de 6 ani, ambliopia are şanse de recuperare totală (rezultatul fiind în funcţie de etiologia ambliopiei şi de complianta la tratament). Tratamentul are în vedere corecţia defectului refractiv şi ocluzia ochiului neafectat.