Homeopatia este metoda terapeutica ce foloseste principiul similitudinii; aceasta inseamna ca remediul care se administreaza e cel care produce la omul sanatos un tablou de simptome identic cu cel cu care pacientul vine la medic. De exemplu, vine la consultatie un pacient cu durere de cap ca si cand ar fi lovit cu ciocanul, agravata de obicei dimineata la 10.00-11.00; pacientului ii place sa manance foarte sarat, nu agreeaza lumina soarelui (poarta ochelari de soare) si are o fire inchisa, sensibila, nu-i place sa fie consolat. Remediul este natrum-muriaticum pentru ca el produce simptomele descrise daca e administrat la oamenii sanatosi; acest remediu va vindeca pacientul de durerea de cap. In homeopatie anamneza e adesea laborioasa deoarece e nevoie de toate informatiile pentru a descoperi remediul potrivit de care are nevoie pacientul. Criteriul de identificare a remediului este asadar principiul similitudinii.

Alt amanunt important este ca terapia homeopatica e foarte personalizata, fapt care e o consecinta a aceluiasi principiu al similitudinii; de exemplu daca se prezinta la un medic de medicina conventionala 10 pacienti cu durere de cap, ei ar putea primi toti o pastila de antinevralgic. Aceeasi pacienti insa daca ar consulta un medic homeopat ar putea primi fiecare alt remediu, deoarece durerea de cap are mereu alte caracteristici si apare in alt context (alta structura psiho-somatica).

Principiul terapeutic al similitudinii este cunoscut din antichitate (Hipocrate). Mai tarziu a fost enuntat si de Paracelsus, cel care de altfel a trecut in revista toate principiile terapeutice posibile, inclusiv cele care stau la baza farmacologiei moderne conventionale; la inceputul secolului XIX Samuel Hahneman este cel care a transpus in practica principiul similitudinii si a dat nasterii homeopatiei in forma in care o cunoastem si o practicam si astazi.

Remediile homeopatice se fac din tinctura mama a oricarei substante posibile; prin urmare exista remedii minerale, vegetale, animale; se fac astazi inclusiv remedii din substante biologic active (de pilda hormoni sau colesterol sau interferon etc), din microorganisme si chiar din medicamentele alopate! De exemplu, un pacient cu infectie stafilococica recidivanta (in ciuda tratamentului antibiotic) ar putea fi vindecat definitiv cu stafilococinum. Remediile se genereaza prin diluari succesive ale tincturii mama, incat in final cantitatea de substanta prezenta chimic vorbind este extrem de mica. Acesta este principiul dilutiei infinitezimale care sta la baza producerii remediilor. El e completat de principiul dinamizarii: la fiecare treapta de dilutie solutia respectiva se dinamizeaza, adica se agita de un anumit numar de ori. In final solutia obtinuta se aplica pe suprafata unor granule mici din lactoza. De aceea toate remediile arata la fel si de aceea se recomanda pacientilor sa nu atinga granulele cu mana; remediul se ia in gura direct din capacelul fiolei de plastic in care se afla de obicei; aici se tine pana se topeste, deci nu sfarma, nu se inghite.

Rata reactiilor adverse in homeopatie este foarte mica. Cel mai adesea daca remediul administrat nu este totusi cel de care are nevoie pacientul de obicei nu apare nici un efect. Dupa cum si in medicina conventionala e nevoie de colaborare pe termen lung cu medicul curant pentru reajustarea dozelor sau a medicamentelor sau datorita recaderilor etc la fel si in homeopatie e nevoie de o colaborare pe termen lung. Tabloul de simptome se poate schimba odata cu trecerea timpului si sa fie nevoie de exemplu de administrarea altui remediu.

Exista o serie de restrictii celebre in legatura cu homeopatia. Pacientilor li se cere sa nu bea cafea si sa nu consume lucruri mentolate pe durata tramentului. Exista o anumita experienta care spune ca efectul remediilor poate fi anihilat de cafea, menta, camfor, unele medicamente alopate (hormonale, antialgice). Exista insa homeopati care trec de aceste restrictii si administreaza remediile in asa fel incat sa obtina efect curativ chiar daca pacientii consuma substante “interzise”.

Homeopatia nu este placebo. Ea se practica de aproximativ 200 de ani; exista societati de homeopatie in multe tari, reviste si congrese de specialitate si numeroase cazuri publicate. Pentru orice homeopat este evident ca daca remediul dat nu este similimum (adica remediul cu caracteristici in totalitate identice cu cele ale pacientului) sau in cel mai rau caz similar (remediu avand doar cateva caracteristici comune cu cele ale pacientului dar nu toate) atunci nu se va obtine nici un efect terapeutic. Acest fapt provine in mod firesc din principiul similitudinii (care constituie identitatea terapiei homeopatice) si e confirmat de experienta.

Dificultatea majora in homeopatie este evident gasirea remediului sau a remediilor de care cu adevarat are nevoie pacientul. E o terapie in care cliseele functioneaza putin. Diagnosticul diferential este impus de caracteristici ale cazului care se regasesc la mai multe remedii. De aceea anamneza este foarte importanta. Identificarea modului de a fi in plan mental, emotional si fizic al fiecarui pacient este esentiala pentru a face un diagnostic diferential corect. In ziua de azi acest demers este ingreunat si de utilizarea pe scara foarte larga a medicamentelor alopate deoarece acestea distorsioneaza (modifica) simptomele initiale.

Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, homeopatia este utila sau eficienta deopotriva in afectiunile cronice cat si in cele acute, in afectiunile functionale cat si in cele cu substrat organic, in bolile usoare dar si in cele grave, in bolile corpului fizic dar si in afectiunile psihice, in bolile dobandite dar si in malformatii congenitale, la adulti, dar si la copii.