Este o etapa în care copilul, desi este înca foarte centrat pe nevoile  sale, devine mai cooperant, mai interesat de interactiunile sociale si cu o capacitate mai mare de a avea rabdare, de a-si amâna dorintele. Cu toate acestea frustrarile sunt înca resimtite puternic emotional. Copilul de la grupa mica se ataseaza puternic de educatoarea sa, pe care o percepe ca substitut al mamei, ancora sa emotionala în mediul nefamiliar al gradinitei.

Tipul fundamental de activitate: jocul care îi permite sa experimenteze diferite roluri.

Tipul de relatii si de comunicare: este interesat , mai ales, de interactiunea cu adultii. Este capabil din ce în ce mai mult sa împarta si sa îsi astepte rândul, ceea ce îl ajuta sa stabileasca relatii pozitive cu ceilalti copii din jurul sau. Face mari progrese în a-si exprima verbal trairile si nevoile. Intra în perioada “de ce”. De asemenea, este posibil sa înceapa sa se bâlbâie din cauza diferentei dintre fluxul gândurilor îi posibilitatea de a si le exprima fluent.

Inteligenta cognitiva:

• prezinta interes pentru întelegerea cauzelor care duc la existenta diferitelor fenomene;
• este capabil sa observe si sa compare actiuni si evenimente;
• are deja capacitatea de a se folosi de experientele anterioare în rezolvarea unor probleme noi,
• poate recunoaste numerele, forme geometrice, diferente semnificative dintre obiecte.

Inteligenta multipla:

• face pasi mari în ceea ce priveste autonomia si este mândru de realizarile sale (poate sa se îmbrace si sa se dezbrace singur, sa se spele, sa se hraneasca etc);
• se poate concentra mai mult timp fata de stadiul anterior si este mai rabdator în realizarea diferitelor sarcini;
• începe sa capete mai mult autocontrol si se straduieste sa se stapâneasca, în special pentru ca este interesat de aprobarea adultilor;
• apar diferite frici si cosmaruri nocturne.

Poti veni în întampinarea nevoilor lui daca:

• esti întelegator si îl sustii în noile provocari carora trebuie sa le faca fata (de exemplu gradinita);
• îi oglindesti trairile emotionale (încerci sa intuiesti ce simte în diferite conjuncturi si spui în cuvinte, astfel încât sa îl înveti cum sa îsi recunoasca, in timp, propriile emotii si cum sa si le exprime);
• îi încurajezi imaginatia, dar îl ajuti sa faca distinctie dintre fantezie si realitate;
• îi oferi reguli clare si stabile; clarifici, cât de des se poate, limitele acceptabile ale comportamentului;
• îl încurajezi în pasii sai catre autonomie;
• eviti comportamentele negative care pot fi preluate si manifesti o atitudine pozitiva, oferind sprijin de câte ori este nevoie.