Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute. Se poate considera factorul ereditar ca fiind o cauza, intrucat boala apare mai frecvent in Europa de nord la mai multi membri ai familiei. Ingrosarea tesutului dintre piele si tendoane, numit fascie, se mai asociaza si altor factori:

• consum de alcool
• fumatul
• diabetul zaharat
• tratamentul medicamentos pentru epilepsie

Formele severe de boala pot fi tratate chirurgical cu succes. Cu toate acestea, boala recidiveaza (reapare). Recurenta bolii este intalnita si in urmatoarele cazuri:

• cand boala apare la o varsta mai tanara
• cand exista o tendinta anormala, naturala de progresie spre o forma mai severa
• cand exista si o alta boala asociata, cum este diabetul zaharat

Nu este inca deslusit daca folosirea aparatelor ce vibreaza, cum este picamarul, este legata de boala Dupuytren.

Simptome

Boala Dupuytren nu produce durere. Cand aceasta totusi apare, boala este la inceputul evolutiei.

Primele simptome observate in aceasta afectiune sunt:

Gradul I: un mic nodul care poate fi vizibil sau simtit, aflat la nivelul palmelor sau la baza degetelor.

Cateodata, poate fi sensibil la palpare si se subtieaza treptat si incepe sa traga unul sau mai multe degete catre palma.

Gradul II: scobitura, care apare la nivelul palmei, cand tesutul afectat dintre piele si tendoane incepe sa traga de piele

Gradul III: cordon fibros, la nivelul fasciei si face legatura intre palma si degete, cel mai des cu degetul inelar. Cordonul care trage degetele catre palma, se numeste contractura Dupuytren.

Gradul IV: va fi imposibila pozitionarea palmei pe o suprafata dreapta, cum ar fi masa. Severitatea contracturii Dupuytren poate afecta activitatile zilnice, cum ar fi ridicarea unor obiecte cu mana, punerea de manusi pe maini sau spalatul pe maini, facandu-le dificile sau imposibile.

Exista trei faze generale ale bolii:

• faza de debut - se observa un mic nodul la nivelul palmei sau bazei degetelor. Nu exista tractionare sau contractura intre degete si palma.
• faza activa a bolii - aparitia scobiturii la nivelul palmei datorita cresterii fasciei ingrosate. De asemenea, se dezvolta si cordoanele si benzile de la nivelul fasciei, tragand de degete catre palma. Cordonul poate fi vizibil sau sensibil la palpare.
• faza avansata a bolii - ingrosarea fasciei si cordoanelor cauzeaza rigiditatea, contractura care tractioneaza degetele. In cele din urma va deveni imposibila pozitionarea mainii intinse pe o suprafata dreapta cum este masa. In formele severe de boala, nu va mai fi posibila executarea unor miscari de rutina, cum ar fi folosirea cutitului.

De obicei, boala progreseaza lent. Apare de cele mai multe ori dupa varsta de 50 de ani. Multi oameni prezinta o forma medie de boala, care nu le produce probleme semnificative.

Boala Dupuytren este prezenta la ambele maini in 40% din cazuri, cel mai frecvent afectand degetul inelar.

Tinta tratamentului chirurgical este controlarea bolii si refacerea utilitatii degetelor. Chiar si cu o reusita chirurgicala, ingrosarea tesutului subcutanat palmar se poate reface in acelasi loc sau in alte zone ale palmei. Pentru mentinerea functiei mainii, se vor repeta interventiile chirurgicale.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este principala optiune pentru cazurile severe de boala Dupuytren. Tintele tratamentului sunt redarea folosirii degetelor si mainii. In majoritatea cazurilor, prin interventie chirurgicala se indeparteaza benzile de tesut moale care leaga articulatiile degetelor de palma si se poate aplica o grefa de tesut. Nu se poate reda intreaga mobilitate a mainii. Chiar si cu un tratament chirurgical de succes, poate sa reapara tesutul ingrosat subcutanat in acelasi loc sau in alte zone ale mainii. O noua interventie chirurgicala este necesara.

Se poate imbunatatii rezultatul interventiei chirurgicale cu exercitii ale degetelor si atele, conform sfatului medicului.

Alternative chirurgicale

Se aleg urmatoarele tipuri de interventie in functie de experienta medicului:

• fasciectomie - Indepartarea fasciei (tesutul afectat) este cea mai obisnuita metoda chirurgicala.
• fasciotomie percutana cu acul - in cazul gradelor mici ale afectiunii se poate fragmenta cordonul fibros cu ajutorul unui ac.

Ambele metode se pot aplica in anestezie loco-regionala.

Alte tratamente

Alte modalitati de tratament sunt kinetoterapia pentru mentinerea mobilitatii, cum ar fi instructiunile de intindere ale degetelor sau folosirea unor obiecte sau un echipament special. Fizioterapia este un pas necesar si in recupararea postchirurgicala.

Tractionarea sau alte tehnici de extensie care lungesc si netezesc tesutul se pot folosi pentru cazurile de contractura avansata.

Un tratament nechirurgical care promite, numit fasciotomie percutana enzimatica, este inca in studiu. Prin aceasta procedura, se injecteaza