Parodontologia este ramura medicinei dentare ce are ca obiect de studiu parodontiul, structura de sustinere a dintelui, alcatuita din gingie, ligamente parodontale si os alveolar.

Multa vreme s-a crezut ca îmbolnavirea parodontiului, denumita parodontoza, este o boala degenerativa, ale carei manifestari se accentueaza o data cu trecerea timpului, eficienta mijloacelor terapeutice fiind limitata. Ulterior s-a dovedit ca îmbolnavirea parodontiului se datoreaza prezentei unori microbi în cavitatea bucala a pacientului si a fost adoptat termenul de parodontita (semnificând boala inflamatorie, infectioasa). 

Prezenta tartrului favorizeaza îmbolnavirea parodontiului prin colonizarea acestuia cu germeni înalt patogeni. Detartrajul efectuat la intervale regulate de timp are un rol important atât în profilaxia bolii parodontale, cât si în încetinirea evolutiei acesteia.

Tartrul dentar se formeaza prin mineralizarea placii bacteriene si adera de suprafetele dentare, precum si de alte structuri solide prezente în cavitatea bucala, cum ar fi: lucrari protetice fixe sau mobilizabile sau componente ale aparatelor ortodontice.

Tartrul poate fi localizat supra- sau sub-gingival si este alcatuit din depozite dure, cu structura organo-minerala, cu suprafata rugoasa, acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata. Prezenta tartrului este un important factor favorizant în ce priveste aparitia manifestarilor bolii parodontale si agravarea evolutiei parodontopatiilor.

Depozitele de tartru, daca nu sunt îndepartate periodic, prin detartraj, cresc treptat în volum si, cu timpul, pot produce leziuni ale gingiei. Leziunile gingivale pot constitui porti de intrare pentru microorganisme, care vor ajunge astfel în zonele profunde ale parodontiului, colonizând structurile ligamentare de la acest nivel si osul alveolar subiacent.

Tartrul supra-gingival are culoare deschisa, alb-galbuie si consistenta redusa la început, în primele saptamâni dupa formare. Se localizeaza, cu predilectie, pe suprafetele dinspre limba ale incisivilor inferiori si pe suprafetele dinspre obraz ale molarilor superiori. Dupa o vreme, daca nu se intervine prin detartraj, depozitele supra-gingivale capata consistenta crescuta si se închid la culoare.

Tartrul sub-gingival, mai greu de depistat, este de culoare brun-închis sau neagra, localizat în santul gingival, sub marginea libera a gingiei fixe, adesea fiind foarte aderent, greu de îndepartat. De multe ori, marginea gingivala libera sau papila interdentara sunt inflamate, sângerânde. Dupa un timp, daca tartrul nu este îndepartat prin chiuretaj/detartraj, prin evolutia procesului inflamator, se instaleaza retractia gingivala si depozitele dure sub-gingivale devin mai vizibile.

Tartrul dentar poate fi întâlnit si la copii, dar exceptional la cei cu vârsta mai mica de noua ani. La adulti, depozitele de tartru se întâlnesc aproape constant. Din acest motiv, controalele stomatologice regulate, la interval de sase luni, precum si efectuarea detartrajului ori de câte ori este necesar, sunt elemente-cheie care permit prevenirea si controlul evolutiei afectiunilor parodontale