Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) se defineşte ca o suferinţă manifestată în principal prin arsuri în piept (arsuri sternale), cauzată de refluarea conţinutului lichid din stomac în esofag.      BRGE este legată de ceea ce în limbaj popular se numeşte sindromul şiretului. Atunci când o persoană se apleacă să-şi lege şireturile, acest reflux din stomac devine şi mai evident, având manifestări mai accentuate.      BRGE este o afecţiune aflată în strânsă corelaţie cu standardul de viaţă şi de civilizaţie al unei ţări şi se află în legătură directă cu obezitatea, ca rezultat al unui stil de viaţă şi a unei diete bazate pe consumul de fast-food, băuturi carbogazoase, cafea, alcool, tutun. În SUA, un sfert din populaţie raportează, în diverse grade, la diverse intervale, această senzaţie de arsură în piept, expresie a refluxului gastroesofagian.

Semne ale refluxului gastroesofagian      Arsurile în piept. Sunt primele semne ale bolii şi apar, de obicei, după mesele abundente, la care s-au consumat şi băuturi carbogazoase de tip cola, apă minerală, alcool, urmate de poziţia culcată a trunchiului. Toate acestea favorizează refluarea conţinutului gastric în esofag şi apariţia arsurii şi a simptomatologiei.      Regurgitarea conţinutului gastric. Refluxul poate ajunge atât de sus, încât pacientul simte gustul acru sau amar în gură, însoţit de eliminarea de gaze prin eructaţie.      Ulceraţia esofagului. Într-un stadiu mai avansat, dacă această agresiune continuă ani de zile, se produce ulceraţia esofagului, stenozarea lui şi apariţia disfagiei, afecţiune ce se manifestă prin dificultăţi la înghiţire. Pe lângă manifestările clasice, există şi alte semne asociate precum:

• senzaţie de corp strâin în gât;
• producţie excesivă de salivă;
• răguşeală persistentă dată de un reflux care ajunge până la corzile vocale şi determină o laringită cronică.
• simptome respiratorii de tip: tuse irititativă, pneumonii repetate cauzate de faptul că refluxul ajunge până în faringe şi apoi ajunge în căile respiratorii, cauzând aspiraţii repetate şi suferinţă respiratorie.

      Atenţie! Boala de reflux gastroesofagian nu este doar o boală locală sau un simplu simptom, ci ea poate să genereze o multitudine de suferinţe colaterale. Diagnosticarea refluxului gastroesofagian      Endoscopia digestivă superioară. Este cea mai simplă şi mai accesibilă metodă de diagnostic a refluxului gastroesofagian. Procedura presupune introducerea unui tub flexibil, cu fibră optică, pe gură, în faringe, în esofag, până în stomac, cu vizualizarea traseului respectiv, insistând asupra joncţiunii dintre esofag şi stomac, acolo unde există acest sfincter esofagian devenit nefuncţional. Medicul va putea observa la endoscopia digestivă superioară cum lichidul ascensionează. De asemenea, se pot vedea urmele acestui relux, sub formă de roşeaţă, ulceraţii, perforaţii sau stenoză. Mult mai grav, medicul poate detecta chiar un cancer la nivelul esofagului inferior, consecutiv acestei agresiuni acide repetate în ani de zile.      Măsurarea PH-ului la nivelul esofagului şi stomacului. Este o altă metodă de diagnosticare a bolii de reflux gastroesofagian, care poate fi însoţită de monitorizarea în decursul a 24 de ore  a acestui PH, care să determine durata expunerii la acid în decurs de 24 de ore, investigaţie indicată în special pacienţilor care nu au leziuni încă constituite, dar au simptomatologie.       Testul de provocare a simptomelor esofagiene. Acest test se foloseşte pentru a diferenţia arsura retrosternală de o durere cardiacă.

Cum tratăm boala de reflux gastroesofagian?      Peste 3 sferturi dintre pacienţii care suferă de boala de reflux gastroesofagian obţin o ameliorare a simtomatologiei, implicit a calităţii vieţii, modificându-şi stilul de viaţă. Pentru aceasta, pacienţii trebuie să adopte o dietă şi un calendar al exerciţiilor fizice care să îi aducă la statutul de normoponderali, majoritatea acestor bolnavi fiind supraponderali. Indicaţii de regim dietetic şi de lifestyle:

• Adoptaţi o dietă hipo-calorică!
• Nu mâncaţi până ce obţineţi senzaţia de saţietate!
• Evitaţi consumul de alcool, cafea, ciocolată, condimente, toate iritantele şi stimulentele digestive, care accentuează simptomatologia.
• Evitaţi mesele copioase!
• Luaţi cina până în ora 19.00 sau cu un minimum de 2-3 ore între masa de seară şi somnul de seară. Poziţia de culcat după masă, este cel mai agravant factor pentru boala de reflux.
• Dormiţi pe o pernă mai înaltă!
• Dacă sunteţi obez, ţineţi cură de slăbire şi adoptaţi o îmbrăcăminte comodă, largă, care să nu comprime abdomenul! Toate acestea cresc presiunea intraabdominală şi favorizează refluxul gastroesofagian.

      Dacă modificarea dietei şi a stilului de viaţă sunt combinate cu administrarea de  medicamente, rata de ameliorare a simptomelor la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagiană creşte la 90%.  Există medicamente anti-acide care reduc aciditatea gastrică.Indicaţiile tratamentului chirurgical       Indicaţia chirurgicală pentru boala de reflux gastroesofagian este valabilă pentru mai puţin de 5% dintre pacienţi şi se realizează dacă aceştia au avut un reflux masiv şi agresiv pe durata a 24 de ore sau ca urmare a eşecului măsurilor conservatoare: dietă şi tratament medicamentos.      Standardul de referinţă pentru boala de reflux este operaţia laparoscopică, numită fundoplicatură, care are scopul de a întări sfincterul esofagian inferior, care este slăbit la aceşti bolnavi. Este o operaţie de anvergură, care presupune realizarea unui manşon din corpul gastric, în jurul esofagului, astfel încât pacientul să nu mai resimtă refluxul. Operaţia nu este nici ea lipsită de riscuri şi complicaţii postoperatorii. De obicei, întărind acest sfincter, după operaţie, pacienţii resimt o vreme dificultăţi la înghiţire deoarece, în cadrul operaţiei se strâmptorează într-un anume grad acest defileu. De asemenea, pacienţii pot manifesta o dificultate minoră de a elimina gazul din stomac, ceea ce creează disconfort şi balonare post-operatorie.       Indicaţiile de chirurgie deschisă se adresează cazurilor când există stenoză esofagiană sau suspiciune de cancerizare şi îşi propune să rezece porţiunea respectivă pentru a evita cancerul de joncţiune eso-gastrică.