Acalazia cardiei este o boală rară manifestată, de obicei, la oamenii adulţi, în jurul vârstei de 40 de ani şi caracterizată printr-o contractură permanentă la nivelul cardiei. Cardia este orificiul care face trecerea între esofag şi stomac. Practic, această “supapă”, numită sfincter esofagian inferior, este blocată în poziţie închisă şi nu mai permite trecerea alimentelor în stomac.       Astfel, deşi pacientul are poftă de mâncare, acestuia îi este din ce în ce mai greu să se hrănească.       Simptomele acalaziei

      La aceste simptome, pacientul reacţionează aşa cum îi dictează instinctul: se ridică în picioare, bea lichide după fiecare înghiţitură, bea lichide calde care produc o relaxare a musculaturii contractate.        Aceste soluţii ajută pentru moment, dar hrănirea va deveni din ce în ce mai dificilă, fapt ce se reflectă în scăderea în greutate.      Cauza responsabilă de producerea acalaziei este distrugerea plexurilor nervoase care comandă fibrele musculare din grosimea peretelui esofagului, însă motivul care stă la baza acestui fenomen nu este cunoscut. Diagnosticarea acalaziei       Având în vedere scăderea în greutate accentuată, boala se poate confunda cu alte boli mai grave precum cancerul de esofag, cancer de faringe sau cu ulcerul gastroduodenal. De aceea, sunt necesare investigaţii suplimentare pentru stabilirea diagnosticului precis.      Endoscopia. Permite vizualizarea directă a zonei de stenoză, cât şi măsurarea presiunii la nivelul cardiei.      Tranzitul baritat. Investigaţia presupune înghiţirea unei cantităţi de substanţă baritată de către pacient, după care i se va face o radiografie. Rezultatul va arăta o dilataţie foarte mare la nivelul esofagului, de 5 ori mai mare decât în mod normal şi o îngustare în formă de pâlnie la nivelul cardiei. Toate acestea indică prezenţa acalaziei.Tratamentul acalaziei       Deşi s-au încercat numeroase metode de tratament, care au drept scop relaxarea sau dilataţia pneumatică a zonei respective precum medicamente, injecţii cu botox sau aborduri endoscopice cu acelaşi scop, s-a constatat că rezultatul acestor metode este trecător şi că odată cu încetarea efectelor sale benefice, simptomele acalaziei revin.        Aceste metode sunt recomandate pacienţilor care nu pot suporta o intervenţie chirurgicală sau o anestezie generală, precum şi persoanelor în vârstă.       În toate celelalte cazuri, chirurgia laparoscopică este cea mai bună soluţie de tratament deoarece permite vizualizarea şi operarea unor zone greu accesibile chiar şi în cazul chirurgiei deschise.        Mai exact, operaţia presupune secţionarea fibrelor musculare contractate permanent, pe o lungime de 6-7 cm de-a lungul esofagului. Practic, se realizează o fereastră în zona în care musculatura esofagului este contractată permanent. Operaţia presupune 4-5 mini-incizii de 1-2 cm fiecare, la nivelul abdomenului, prin care se introduc instrumentele laparoscopice.Recuperarea postoperatorie