Ce sunt ocluziile intestinale?       Sub această denumire sunt reunite mai multe boli care au ca element comun oprirea tranzitului prin intestine (gros sau subţire).        Chiar dacă noi nu ne dăm seama, intestinele noastre lucrează tot timpul, chiar şi atunci când dormim. Pe durata a 24 de ore, celulele secretante ale tubului digestiv produc între 5-8 litri de lichid, sub formă de suc gastric, pancreatic, duodenal sau intestinal. Aceste lichie participă la digestie şi mare parte din ele sunt resorbite şi, apoi, recirculate.        În condiţiile în care apare un obstacol, tranzitul intestinal este oprit şi încep să apară primele simptome-semnale de alarmă.Cum se manifestă ocluzia intestinală?              Într-o fază incipientă, oculuziile intestinale se manifestă prin:       Absenţa tranzitului intestinal pentru gaze şi fecale. Absenţa tranzitului gazos este primul semn de alarmă al unei ocluzii intestinale.       Vărsături. În condiţiile în care intestinul gros sau subţire este blocat de un obstacol, toate aceste lichide rămân deasupra obstacolului, produc dilataţie foarte mare şi refluează, provocând vărsături.       Durere. Intestinul în care se află un obstacol îşi accelerează contracţiile pentru a depăşi obstacolul, împingând mai viguros. Este ceea ce se numeşte durerea colicativă. Colica creşte în intensitate, după care urmează o perioadă de acalmie. După 10-15 minute, durerile reapar cu o intensitate şi mai mare.       Dacă manifestările enumerate mai sus nu sunt tratate, simptomele încep să se agraveze, iar starea generală a pacientului va fi alterată.       Deshidratare. În 24-48 de ore de la debutul simptomatologiei primare, pacientul va începe un proces de deshidratare în raport de starea fiziologică. S-a constatat că bătrânii şi copiii se deshidratează mai repede faţă de un adult tânăr, fără alte boli asociate. Atunci când începe să se deshidrateze, pacientul va prezenta următoarele semne:

• Sete intensă;
• Ochi încercănaţi;
• Limbă uscată;
• Oboseală;
• Astenie;
• Uscăciunea gurii;
• Scăderea debitului urinar (de la 1 litru-1,5 litri pe zi la sub 1 litru, sub 50 mg sau chiar deloc).

       Într-un stadiu şi mai avansat, pot apărea:

• Scăderea tensiunii arteriale;
• Stare de agitaţie, de confuzie;
• Comă.

       De ce apar ocluziile intestinale?       Cauzele apariţiei ocluziei intestinale pot fi grupate în mai multe categorii. Este foarte importantă această categorisire deoarece, în funcţie de cauza ocluziei, se va adopta un anumit tratament.       Ocluzii prin obstrucţie. Sunt acele ocluzii caracterizate prin blocarea intestinului de către un element străin.       Blocarea intestinului subţire poate avea ca şi cauză:

• Bridele sau aderenţele peritoneale sunt cauza cea mai frecventă pentru blocarea intestinului subţire. Apar după o operaţie anterioară, la distanţă de ani de zile, mai ales la pacienţi operaţi de mai multe ori;
• Tumori benigne sau maligne;
• Boala Chron, prin inflamaţia şi ulceraţia părţii terminale a intestinului subţire (ileon);
• Corpii străini înghiţiţi;
• Corpii străini formaţi în stomac la anumite persoane care mănâncă mai ales vegetale. Aceştia pot forma la un moment dat nişte precipitate care să ocupe aproape întreg stomacul şi să producă o obstrucţie la acest nivel.
• Ascarizii sau paraziţii de tip limbrici, pot să astupe lumenul intestinului, atunci când sunt în număr foarte mare.
• Litiaza biliară, migrată din colecist în intestin.
• Alte tumori din alte organe, care să comprime intestinul subţire: un uter fibromatos voluminos, un chist ovarian voluminos, ganglioni intraabdominali voluminoşi.

       Blocarea intestinului gros poate avea ca şi cauză:

• Tumorile de colon sunt cauza cea mea frecventă de apariţie a ocluziilor;
• Diverticulita sigmoidiană: apariţia unor mici umflături în peretele intestinului care să se inflameze şi să îngroaşe peretele, producând obstrucţie;
• Apariţia unui fecalom la nivelul rectului, adică a unui dop constituit din materii fecale, ce apare în special la oamenii în vârstă, imobilizaţi la pat, cu accidente vasculare.
• Corpii străini, intra-rectali, care obstrucţionează tubul digestiv terminal.

       Ocluzii prin ştrangulare. Acestea au printre cauze:       Herniile ştrangulate. Intestinul intră într-un orificiu slăbit, se blochează şi se ştrangulează, întrerupându-se continuitatea fluxului prin intestin.        Anomaliile congenitale de intestin subţire – la copii.        Ocluzii funcţionale (metabolice). Sunt generate de o boală generală, precum intoxicaţiile sau diabetul dezechilibrat. Diagnosticul ocluziilor intestinale       Cunoaşterea cauzelor care au produs ocluzia este foarte importantă pentru că doar ocluziile prin obstrucţie şi ocluziile prin ştrangulare se tratează chirurgical.        Pentru a determina prezenţa unei ocluzii, medicul va realiza:       Radiografia abdominală simplă este cea mai importantă metodă de diagnostic a ocluziei intestinale, care îi dă posibilitatea medicului de a vedea dacă în intestinul gros sau subţire există aer, semnal care indică prezenţa ocluziei.        Pentru a determina tipul de ocluzie, medicul va realiza o tomografie care să avanseze spre cauza propriu-zisă. Tratamentul chirurgical al ocluziei prin obstrucţie       Operaţie de ocluzie intestinală prin obstrucţie este precedată de o pregătire a pacientului, care poate dura între 4-6 ore. Această pregătire se face dacă pacientul se prezintă într-un stadiu avansat de deshidratare, fapt ce presupune perfuzarea acestuia pentru a-i asigura necesarul de apă şi săruri pierdut în timpul deshidratării.Tratamentul chirurgical al ocluziei prin ştrangulare       Atunci când ocluzia este cauzată de ştrangularea unei anse intestinale, intervenţia chirurgicală capătă caracter de urgenţă şi scopul său este de a salva această ansă de la necroză, aşa cum se întâmplă în eventraţia ştrangulată.       În ambele cazuri, operaţia are ca şi scop final restabilirea fluxului prin intestine. Se pot opera laparoscopic ocluzia intestinală?       Operaţia de ocluzie intestinală laparoscopică este indicată în special la pacienţii tineri, cu o cauză minoră a producerii sale, care să necesite manevre minime. Dacă este vorba despre o ocluzie neglijată, avansată, abordul laparoscopic este mai greu şi mai puţin indicat.