Ortodontia este ramura medicinii dentare ce se ocupa cu rezolvarea problemelor de malocluzie (inchiderea gurii) si malpozitie a dintilor (incorecta aliniere a dintilor) . Majoritatea problemelor ce apar si trebuie tratate in rearanjarea dintilor sunt inghesuirile; la acestea se adauga rotatiile in ax fata de cel normal, dinti ectopici (in afara arcadei), dinti entopici (in spatele arcadei), etc. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate la timp, in viitor va fi afectata sanatatea dintilor, a gingiilor si a articulatiei temporo-mandibulare; o masticatie deficitara va afecta tot sistemul digestiv. De aceste probleme se ocupa medicul stomatolog specializat in ortodontie. Insa si medicul pedodont care intra in contact cu pacientii copii practica ortodontia interceptiva, deoarece majoritatea problemelor ortodontice pe care le are pacientul adolescent si adult au originea in prima copilarie. Ortodontia interceptiva este la granita intre pedodontie si ortodontie. Aceasta disciplina vizeaza trei obiective: - pastrarea spatiului in cazul pierderii premature a dintilor temporari (de lapte) ; - indepartarea obiceiurilor orale vicioase; - oprirea in evolutie a problemelor ortodontice. Pentru realizarea acestor obiective sunt utilizate aparatele dentare. Acestea pot fi: - aparate dentare mobile si mobilizabile; - aparate dentare fixe metalice; - aparate dentare fixe ceramice (sunt de culoare asemanatoare dintelui, fiind mai estetice) ; - au aparut si aparate dentare fixe din aur sau argint fixate pe fata orala a dintilor (posterior), fiind mult mai estetice, deranjand foarte putin la vorbire. Pacientul se prezinta la medicul ortodont deoarece este interesat de aspectul fizic, estetic, insa ortodontul se preocupa si de corectarea muscaturii si repozitionarea dintilor armonios pe arcada. Pacientii provin din categorii de varsta diferite: copii, adolescenti, tineri, chiar si adulti deoarece progresele in ortodontie sunt foarte mari si aparatele utilizate sunt din ce in ce mai estetice, mai putin vizibile.