Thomas Szasz in "Cuvinte pentru cel intelept" spune despre psihoterapie ca "nu este ceva ce are terapeutul, cum ar fi un medicament, pe care sa il dea clientului; psihoterapia este ceva ce face terapeutul: se implica intr-un anumit tip de conversatie cu cel interesat." Si totusi, de ce psihoterapie? Nu pot vorbi cu prietenii, nu-mi pot da ei sfaturi? De ce o astfel de discutie, psihoterapeutica, ar fi diferita de o conversatie intre doi colegi de birou? Pentru ca in anumite momente avem nevoie de cineva suficient de obiectiv pe de o parte, iar pe de alta parte care sa empatizeze cu problema noastra, care sa ne fie alaturi, cu o anumita pregatire profesionala si care sa respecte principiile etice ale profesiei. O persoana care sa stie sa asculte (pentru ca ascultarea este o arta), care sa stapaneasca anumite tehnici (tehnici de relaxare, interpretarea viselor, analiza scriptului, redecizia din analiza tranzactionala) si sa aiba intuitia de a alege ce tehnica i se potriveste clientului intr-un moment dat. Psihologos este: Psiho = Psihoterapie Logos = Logopedie Logopedie din pasiune pentru domeniul psihopedagogiei speciale. Psihoterapie ca o regasire a unei vechi pasiuni. Psihologos = a impleti una cu cealalta pentru o abordare psihologica de calitate.