Denumirea de parodontoza este foarte des intalnita in limbajul curent insa tinem sa precizam ca termenul corect este cel de parodontita marginala. Parodontita este o afectiune foarte frecventa in care gingia si structurile parodontale profunde sunt inflamate si apoi distruse. Parodontita este cauzata de anumite bacterii si de inflamatia locala declansata de aceste bacterii. Desi aceste bacterii sunt prezente in mod natural in gura, ele sunt daunatoare atunci cand conditiile locale favorizeaza dezvoltarea si inmultirea acestora. Acest lucru se intampla cand o pelicula de bacterii si resturi alimentare, cunoscuta sub numele de placa bacteriana, se acumuleaza pe dinti. Bacteriile ce determina boala parodontala sunt in masura sa se dezvolte si sa se inmulteasca, avand un efect nociv prin produsele lor de metabolism. Pe masura ce boala progreseaza, inflamatia cronica duce la distructia osului alveolar determinand astfel pierderea dintilor. In cele mai multe cazuri, acesta este un proces lent, care are loc pe parcursul mai multor ani si, daca este detectat si tratat, poate fi oprit. Cu toate acestea, unii dintre adultii tineri au o forma foarte agresiva a bolii care provoaca pierderea timpurie a dintilor.

Cum pot recunoaste boala parodontala?

Parodontita incepe intotdeauna cu inflamatia gingiei, cunoscuta sub numele de gingivita. Acest lucru nu este intotdeauna usor de recunoscut. Unul dintre primele semne pe care le puteti observa sunt sangerarile gingivale, in timpul periajului dentar sau al masticatie. Gingia poate avea culoarea rosu aprins sau rosu violaceu si pot aparea crescute in volum, iar placa bacteriana se poate vedea pe suprafata dintilor. Lasata netratata, gingivita poate evolua spre parodontita, de multe ori fara nici un semn. Cu toate acestea, unele modificari pe care le puteti experimenta sunt:

• sangerarile gingivale apar mai usor si sunt mai abundente, aparand chiar spontan
• respiratia urat mirositoare
• schimbari ale pozitiei dintilor
• alungirea dintilor (retractii gingivale)
• dureri la nivelul dintilor

Sangerarea de la nivelul gingiei poate fi mai putin vizibila la fumatori, din cauza efectului vasoconstrictor al nicotinei asupra vaselor de sange. Se intampla adesea ca parodontita sa nu fie constientizata de catre pacient pana la varsta de 40 - 50 de ani, moment in care exista deja o mobilitate severa a dintilor. Medicul parodontolog poate detecta semnele bolii intr-un stadiu incipient, in timpul unei examinari de rutina si poate monitoriza starea tesuturilor parodontale, folosind indici de screening parodontal.

Care sunt cauzele bolii parodontale?

O gura sanatoasa este colonizata cu peste 700 de specii bacteriene diferite, dintre care cele mai multe sunt complet inofensive si traiesc in armonie cu gazda lor. Cu toate acestea, atunci cand curatarea dintilor nu este suficient de buna, depozitele bacteriene se formeaza pe suprafata dentara langa gingie, formand placa bacteriana, si astfel apar conditiile favorabile pentru dezvoltarea speciilor bacteriene periculoase. In toate cazurile, boala parodontala este cauzata de acumularea bacteriilor sub forma de placa bacteriana in jurul dintilor. In cazul in care placa bacteriana nu este eliminata prin periaj dentar, mineralele din saliva se fixeaza la acest nivel, aparand astfel tartru. Pe masura ce inflamatia progreseaza, iar ligamentele parodontale si osul alveolar sunt distruse, intre gingie si radacina dintelui se formeaza un buzunar denumit punga parodontala. Acest buzunar este locul ideal pentru ca bacteriile daunatoare sa se inmulteasca formand colonii. In noul lor habitat, bacteriile elibereaza toxine (produse ale metabolismului lor), fapt ce intretine mecanismul de agresiune asupra tesuturilor parodontale. Severitatea si viteza cu care evolueaza parodontita depind de echilibrul dintre o serie de factori: numarul si tipul de bacterii prezente, mecanismele de aparare individuale si prezenta sau absenta anumitor factori de risc . De exemplu, cu cat sunt mai agresive speciile bacteriene si mai slab raspunsului imun al pacientului, cu atat boala parodontala va progresa mai rapid. Unii factori de risc, cum ar fi fumatul sau diabetul, pot slabi si mai mult sistemul de aparare al organismului si astfel pot accelera evolutia bolii. In acelasi mod, anumite medicamente, cum sunt antihipertensivele, medicamentele vasodilatatoare si imunoterapia, pot face pacientul mai susceptibil la gingivita. Cu toate acestea, este important sa se cunoasca faptul ca, fara acumularea placii bacteriene, parodontita nu va avea loc.

Ce pot face pentru a preveni boala parodontala?

Inflamatia parodontala nu este inevitabila. Aparitia gingivitei si a parodontitei pot fi prevenite prin adoptarea unor obiceiuri riguroase de igiena orala, alaturi de sedinte profesionale de profilaxie. Caracteristicile unui regim corect de igiena orala sunt:

• curatarea suprafetelor dintilor de doua ori pe zi, cu o periuta de dinti (de o dimensiune adecvata si in stare buna) si pasta de dinti.
• curatarea spatiilor dintre dinti unde perii periutei de dinti nu pot ajunge, folosind fie ata dentara, fie periute interdentare, in functie de marimea spatiului, o data pe zi.
• ata dentara ar trebui utilizata in cazul in care intre dintii aceleiasi arcade exista contacte stranse, in timp ce periutele interdentare sunt indicate cand spatiile interdentare sunt mai mari. O atentie deosebita trebuie acordata igienizarii in jurul dintilor foarte inghesuiti, in jurul plombelor, coroanelor dentare si protezelor dentare, pentru ca placa se acumuleaza usor in aceste locuri.
• Apele de gura antibacteriene reprezinta un mijloc suplimentar de igiena orala dar nu inlocuiesc periajul. Acestea inhiba dezvoltarea bacteriilor, fiind indicate dupa periajul dentar.

In cazul in care, ca urmare a unei tehnici de periaj inadecvata, depozitele de placa bacteriana sunt lasate pe dinti, acestea se vor mineraliza devenind depozite dure cunoscute sub numele de tartru, care nu pot fi indepartate cu periuta de dinti. Medicul dentist sau parodontologul va identifica aceste depozite de tartru si le va elimina in cadrul sedintelor de profilaxie. Dupa ce depunerile sunt eliminate, dintii sunt lustruiti cu paste speciale pentru a crea o suprafata neteda, care este mai putin aderenta pentru placa bacteriana.

Care sunt consecintele bolii parodontale?

Parodontita este cauza principala a pierderii dintilor. Daca evolutia bolii parodontale nu este oprita, structurile de sustinere ale dintilor, inclusiv osul alveolar, sunt distruse. Pot apare abcese parodontale sau retractii gingivale cu expunerea radacinii dintilor iar in cele din urma dintii cad sau necesita extractie. In prezent, se stie ca boala parodontala netratata poate avea efecte asupra starii generale de sanatate; de exemplu, ea reprezinta un risc crescut de complicatii in timpul sarcinii (pre-eclampsie, nastere prematura si greutatea mica la nastere) si, de asemenea, un risc crescut pentru a dezvolta boli de inima si diabet.

Care sunt factorii de risc pentru parodontita?

Exista o serie de factori care favorizeaza dezvoltarea parodontitelor marginale. Factorii de risc binecunoscuti sunt stresul, unele boli sistemice (cum ar fi diabetul zaharat) si cel mai important, fumatul.

Fumatul si parodontita

• fumatorii prezinta un risc mai mare de a dezvolta parodontite decat nefumatorii.
• tratamente parodontale (cum ar fi grefele gingivale, grefele osoase si implanturile) au rate de succes mai reduse la fumatori decat la nefumatori, datorita vindecarii deficitare. parodontita progreseaza mult mai repede la fumatori.
• din cazurile de parodontita care nu raspund la tratament, aproximativ 90% sunt la fumatori.

Diabetul si parodontita

Pacientii cu diabet tip 1 (primar, insulino-dependent) si tip 2 (non-insulino-dependent), au un risc de trei ori mai mare comparativ cu persoanele sanatoase, de a suferi de parodontita. Exista, de asemenea, o sansa mai mare ca acestia sa dezvolte o forma mai agresiva. La randul lor, parodontitele nediagnosticate sau netratate fac mai greu tratamentul si control diabetului. De aceea, tratamentul bolii parodontale la pacientii cu diabet este esential, nu numai pentru a pastra dintii, dar pentru a ajuta la prevenirea posibilelor complicatii ale diabetului decompensat. Este important de stiut ca, un pacient cu diabet bine controlat, nu are un risc mai mare de a face boala parodontala fata de o persoana fara diabet. Este foarte important sa va controlati nivelul glicemiei in perioada tratamentului parodontal. Diabetul tinut sub control ofera sanse mari de success tratamentului parodontal.