Dinții temporari rămân pe arcadă până în momentul în care dintele definitiv a atins un grad suficient de dezvoltare pentru a-l putea substitui. Odată ajuns la vârsta fiziologică de înlocuire are loc rezorbția rădăcinii dintelui temporar (rizaliză), care are ca urmare mobilitatea foarte mare a acestuia. Extracţia se face relativ uşor şi fără complicaţii, atunci când gradul de mobilitate al dintelui a ajuns la un nivel la care împiedică alimentarea corectă a copilului. Este importantă menţinerea pe arcadă a dinţilor temporari până în momentul în care cei definitivi sunt pregătiţi să erupă .În caz contrar s-ar putea produce micşorarea spaţiului prin apropierea dinţilor vecini edentaţiei şi astfel va fi afectată dentiţia permanentă impunându-se mai târziu tratamente ortodontice, de realiniere a dinţilor definitivi pe arcadă. Părinţii adesea subestimează importanta tratamentului unor carii care afecteza dinţii temporari pentru că “oricum îi schimbă”. Aceast mod de gândire este greșit pentru că dentiția temporară are rol în dezvoltarea unei dentiţii definitive sănătoase şi armonioase.

Extracţia dinţilor temporari înainte de perioada normală de înlocuire este necesară numai în anumite situații cum ar fi:

• Carii complicate care nu pot fi tratate şi care pot produce infecţii locale şi generale. Aceste infecţii pot afecta dezvoltarea normală a dinţilor definitivi, a maxilarelor şi chiar dezvoltarea generală a copilului.
• Dinţi care au suferit leziuni traumatice severe : fracturi radiculare, luxaţii dentare complete, care nu pot beneficia de imobilizare.

Dinţi temporari care produc tulburări de erupţie ale dinţilor permanenţi: dinţi care rămân pe arcadă după perioada de erupţie fiziologică a dinţilor permanenţi, împiedicând erupţia acestora, dinţi care produc deviaţii sau poziţii incorecte ale dinţilor permanenți.