Ortodontia este o ramura a stomatologiei care se ocupa de studiul si tratarea neregulilor dentare si a celor maxilo-faciale. Tratamentul ortodontic permite aducerea dintilor si a maxilarelor intr-o armonie perfecta, in toate cele trei dimensiuni. Rezultatele tratamentelor ortodontice pot imbunatati estetica dentara, sanatatea si functiile dentare, marind astfel increderea de sine a pacientilor.

Medicii stomatologi si cei specializati in ortodontie recomanda fiecarui parinte sa-si aduca toti copiii in varsta de 7 ani la un control ortodontic pentru a putea preveni eventualele probleme de dezvoltare a dintilor. Tratamentul precoce, atunci cand este indicat, poate fi extrem de valoros in prevenirea viitoarelor probleme de crestere a dintilor si maxilarelor. In majoritatea cazurilor, tratamentul nu incepe mai devreme de 10-12 ani.

Cele mai bune rezultate ale tratamentelor ortodontice provin din corectarea dezechilibrelor de crestere. Acesta este unul dintre motivele pentru care acest tip de consultatii trebuie sa fie efectuat cand copilul are 7 ani, deoarece atunci oasele faciale sunt inca in crestere. Desi tratamentele ortodontice se recomanda pacientilor cu varste fragede, adultii pot sa se trateze de asftel de probleme. Niciodata nu este prea tarziu de a ne bucura de un zambet impecabil! Unii adulti au dinti lipsa lucru ce poate determina o miscare anormala a dintilor ramasi. Altii pot purta aparate dentare cand sunt copii, insa dintii s-au mutat in pozitia initiala iar tratamentul trebuie refacut. De aceea toti cei care prezinta nereguli ale pozitionarii dintilor se pot trata cu succes la orice varsta.

Problemele ortodontice se rezolva prin purtarea aparatelor dentare. Aceste dispozitive stomatologice depun o presiune usoara si constanta, pentru a muta incet dintii in pozitia lor corespunzatoare. Din moment ce aparatele dentare sunt fixate pe dinti, ele lucreaza non-stop, inclusiv in timpul somnului.

Iata care sunt problemele ortodontice care pot fi corectate cu ajutorul aparatelor dentare: • Inghesuirea dintilor – Cand exista prea multi dinti pentru a avea loc pe o arcada. • Distantarea interdentara – Spatiile dintre dinti care rezulta din lipsa anumitor dinti sau din simplul fapt ca dintii nu umplu intreaga arcada dentara. • Malocluzia pe linie meridiana – Cand centrul dintilor frontali de pe arcada superioara nu se intalneste cu centrul dintilor frontali de pe arcada inferioara. • Ocluzia deschisa – Cand se formeaza un spatiu intre suprafetele ocluzale ale dintilor in momentul in care se realizeaza muscatura pe dintii posteriori. • Ocluzia incrucisata – Cand dintii de pe arcada superioara nu se potrivesc cu cei de pe arcada inferioara in momentul in care se realizeaza o muscatura normala. • Ocluzia inversa – Cand dintii frontali inferiori sunt iesiti foarte mult in fata sau cand dintii frontali superiori sunt situati foarte mult in spate. • Supraocluzia verticala – Cand dintii frontali de pe arcada superioara ies cu mult in fata dintilor frontali de pe arcada inferioara.