Termenul ”endodontie” provine din limba greacã, si este format prin alãturarea a douã cuvinte ”endo” (înãuntru) si ”dontia”(dinte), asadar endodontia se ocupã cu tratamentul afectiunilor din interiorul dintelui, mai exact cu afectiunile pulpei. Endodontia este specialitatea medicinii dentare care se ocupã cu prevenirea, diagnosticarea si tratamentul patologiei pulpare.

Ce este pulpa dentarã?

Pulpa dentarã (cunoscutã în limbajul laic drept ”nervul dintelui”) este un tesut situat în interiorul dintelui si este compusã din nervi, vase de sânge si alte tesuturi. Pulpa este divizatã în douã pãrti, pulpa coronarã care este continutã într-un spatiu denumit camera pulparã si pulpa radicularã situatã la nivelul canalelor radiculare. Acest tesut prezintã un triplu rol: formativ, nutritiv ºi senzorial (asigurând sensibilitatea dintelui). Pulpa este protejatã de factorii nocivi de cãtre cele trei straturi ce o înconjoarã, smaltul, dentina si cementul. În cazul în care unul dintre aceste straturi protectoare este perforat de cãtre o leziunea carioasã sau în urma unui traumatism dentar microbii din salivã vor infecta pulpa, întâi pe cea coronarã si ulterior pe cea radicularã. Acest proces patologic creeazã dureri deosebit de importante ca urmare a inflamatiei pulpare si iritãrii þesuturilor vii din jurul rãdãcinii.

Câte rãdãcini si câte canale are un dinte?

Fiecare dinte are o morfologie proprie care poate suferi sau nu anumite variatii. Dinti pot prezenta una sau 5 rãdãcini si unul sau chiar 6 canale. La nivelul unei rãdãcini puteam descoperi unul sau mai multe canale. De asemenea la nivelul rãdãcinilor mai pot exista si numeroase canale laterale sau accesorii.

Care sunt urmãrile netratãrii unei afectiuni endodontice?

Nerealizarea tratamentului va determina în timp o agravare a patologie, distructia tesuturilor dure si a tesuturilor de sustinere va continua având drept rezultat pierderea dintelui. Pe parcursul avansãrii leziunii durerea se va putea intensifica sau nu; însã probabil cel mai important dezavantaj al nerealizãrii la timp a tratamentului endodontic este reprezentat de posibilitatea extinderii infectiei la nivel osos unde va putea determina distructii importante si aparitia a numeroase complicatii.

Un dinte care nu mai doare poate necesita tratament endodontic?

Absenta durerii este un indicator al cronicizãrii leziunii si nu al disparitie acesteia. Bacteriile vor continua sã avanseze cãtre os si vor putea exista reacutizãri ale afectiunii cu episoade mai mult sau mai putin dureroase. Un dinte ce a durut la un moment dat va trebui examinat de cãtre un medic dentist iar acesta vã va putea preciza cu exactitate starea lui de sãnãtate.

Care sunt beneficiile tratamentului endodontic?

Tratamentul endodontic va putea salva un dinte care în caz contrar ar trebui extras. Extractia dentarã atrage dupã sine o serie de modificãri functionale (masticatori, fonetice etc.) si estetice. Dinti au tendinta de a stabili în permanent contacte între ei, astfel, dacã dintele extras nu va fi înlocuit în timp util dintii vecini vor migra, aceste modificãri de pozitii vor putea determina aparitia a numeroase probleme ce vor afecta ocluzia (muscãtura) sau chiar articulatia. Pentru a preveni astfel de neplãceri va fi necesarã realizarea unei proteze fixe (punte) sau mobile (care se îndepãrteazã din gurã) sau a unui implant. Toate aceste variante terapeutice reprezintã solutii viabile si corecte însã care presupun costuri mult mai mari comparativ cu tratamentul endodontic si un timp de tratament mult mai îndelungat.

Va fi necesarã efectuarea unor radiografii dentare?

Pot fi acestea periculoase pentru sãnãtate? Orice tratament/ retratament endodontic, necesitã efectuarea a cel putin 3 radiografii: înaintea începeri tratamentului, pe parcursul tratamentului si în urma finalizãrii tratamentului; însã în cazurile cu un grad crescut de dificultate va putea fi necesarã efectuarea unui numãr mai mare de radiografii. Aparatura radiologicã performantã utilizatã în prezent expune pacientul la o dozã de radiaþii minimã, care nu afecteazã sãnãtatea acestuia.