| | | | | | Detalii | |  | | | Din cele mai vechi timpuri, arta machiajului a avut un rol deosebit de important. Aplicarea atenta a machiajului pe fata poate deveni intilnirea dintre ceea ce este si cea ce si-ar dori sa fie femeia. Un “nou chip” poate conferi o mare incredere in sine. Machiajul este folosit pentru trezirea si stimularea anumitor sentimente si calitati, atit in persoana care se machiaza, cit si in cea care o priveste. Ce inseamnea frumusetea? Cum arata o persoana frumoasa? Sunt sigura ca fiecare din noi si-a pus intrebarea asta pana acum, si sunt convinsa ca si tu ai asemanat la un moment dat frumusetea cu perfectiunea, cu proportiile magice, cu un ideal abstract, utopic chiar (pentru pesimisti). De fapt, cel mai important aspect al frumusetii este sa ai incredere in tine, in felul cum arati. Cand vei ajunge sa simti asta, vei realiza ca frumusetea exterioara este o trasatura generata in mare parte de starea de spirit pe care o ai si de multumirea de sine. Frumusetea este o combinatie armonioasa intre culoare, forma, textura si continut. Aspectele frumusetii sunt legate de gustul omului, iar ca orice apreciere emotionala, stabilirea frumosului este de natura subiectiva. In aprecierea frumusetii, omul este influentat de un complex de simtaminte generate de mediul inconjurator, social, cat si de psihicul individului. Daca l-as cita pe Kant, as zice ca aprecierea frumusetii este determinata de gust. Femeia frumoasa este o combinatie armonioasa de trasaturi si calitati. Odata cu trecerea timpului, criteriile aprecierii frumosului, ale armoniei culorilor si liniilor s-au schimbat, s-au transformat. Daca ne vom intoarce mult in trecut, in Grecia secolelor VII-VIII inainte de Hristos, vom observa ca se pune accent pe armonia proportiilor si formelor. Arta fardarii este artificiala, excesiva. La Roma, patricienele se epileaza, isi contureaza ochii cu antimoniu, isi albesc dintii, folosesc corsete. In Egiptul secolului al III-lea inainte de Hristos, aflam ca frumusetea devine ceva indispensabil, fara de care femeile din inalta clasa “nu mai pot trai“. Asadar, “toaleta corpului” incepe cu o baie parfumata, apoi continua cu o exfoliere urmata de un masaj cu ulei parfumat. Pielea corpului este deschisa la culoare prin ungerea cu ocru galbui-auriu, iar venele tamplelor sunt ingrosate cu albastru, care contrasteaza cu stralucirea auriului. Ochii sunt conturati cu “kohl“, sprancenele alungite si innegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la maini si picioare sunt lacuite. Capul este ras si acoperit cu o peruca albastruie, facuta din matase sau par de animal, si impodobita cu fire de aur. In Evul Mediu, se considera ca folosirea produselor de infrumusetare desfigureaza opera lui Dumnezeu, si deci fardul este asociat cu doua pacate: desfraul si orgoliul. Incepand cu secolul al XII-lea, femeile se intorc la preocuparea pentru trup. Frumusetea medievala este tanara, blonda, cu tenul alb si buzele rosii. Fruntea ii este epilata pentru a fi mai inalta si lata, sprancenele sunt subtiri, brune si boltite. Blonda cu ochi albastri este frumusetea “standard” a Evului Mediu. In Renastere, locul tinerei fete este luat de frumusetea femeii implinite. Femeia trebuie sa posede trei lucruri albe – pielea, dintii si mainile -, trei lucruri rosii – buzele, obrajii si unghiile – si trei lucruri negre – ochii, sprancenele si genele. Secolul al XVIII-lea este egal cu intoarcerea la natural. Odata cu venirea secolului al XIX-lea, femeile erau foarte delicate, se comparau cu florile. Erau palide, iar pentru asta evitau aerul proaspat si beau otet. Uneori, se dadeau doar cu putin ruj in obraji. Actritele erau lasate sa poarte machiaj. Femeile nu lucrau, pentru a nu fi arse de soare, camerele erau intunecate prin draperii de catifea, iar rochiile cat mai lungi, pentru a le acoperi. Linii subtiri, bleu, erau pictate pe corp pentru a arata venele delicate. In aceasta perioada, parul femeii era “coroana” lor. Unele purtau chiar si peruci pentru a potenta aceasta alura. Hainele de un roz pal erau complementate de mirosul de levantica, si pana in 1901, acesta era singurul parfum admis oficial.Ce inseamna frumusetea astazi? Conceptul de frumusete, existent inca din trecut, asa cum am vazut mai sus, este inlocuit incetul cu incetul de un nou concept, de un principiu mult mai accesibil – o frumusete mult mai reala, mai “pamanteasca“, care aduce mult mai multe satisfactii. Noile idealuri presupun o frumusete care nu implica atatea sacrificii, o frumusete unica, pe care sa nu o completam decat prin machiajul care ne amplifica cel mai bine personalitatea. Femeia este independenta, are incredere in sine si curajul sa-si etaleze calitatile. In zilele noastre, reprezentanta sexului frumos si destept, care stie deja ca arata bine, emana incredere si siguranta. Ea merge cu capul ridicat, denota delicatete, mandrie si feminitate. | | | | | | | | | |
![[Image #1]](https://assets3.ghidul.ro/media/foto_video/17/427/67684/foto/thumb/211928.jpg)
