Tigla ceramica a fost tipul de învelitoare preferata pentru acoperisurile construite înainte de aparitia tiglei metalice. Astfel, preponderenta acesteia pe cladirile mai vechi de douazeci de ani este una mare. Desi cu o durata de viata destul de mare, ajungând si la sute de ani, învelitoarea din tigla ceramica creeaza probleme la nivel local. Fiind alcatuita din elemente de sine statatoare, neexistând elemente de îmbinare între aceste tigle, vorbim de o particularitate aproape individuala a fiecarei tigle în parte. Astfel, modalitatea de comportare în timp a fiecarei tigle este individuala, iar durata de viata poate varia de la o tigla la alta. Acumulând acesti factori dau nastere si celor mai multor probleme legate de acest tip de invelitoare.

Faptul ca aceasta învelitoare este expusa unor diferente de temperaturi mari, cu temperaturi ce ajung sub pragul de înghet iarna si canicula vara, duce la pierderea calitatilor fizice si mecanice ale acesteia. Aceasta deteriorare duce la fisurarea unor elemente ce alcatuiesc învelisul, tigle sau coame, fisuri ce fac loc infiltratiilor. Aceste infiltratii pot fi minore la început, dar pot produce pagube majore. Apa infiltrata prin aceste tigle poate ajunge la elementele ce compun constructia acoperisului, în prima faza la sipca, iar mai apoi la grinzi si alte elemente care compun structura acoperisului. Prin aceasta structura lemnului este afectata ceea ce duce la dislocarea mai multor tigle, iar aceasta face loc unei infiltratii majore.

Alta problema care apare prin faptul ca acest tip de învelitoare este format din elemente indiviluale, este ca apar dislocari locale, care nu pot fi detectate vizual, ci doar la o inspectie amanuntita.

Etanseitatea coamelor pentru tigla ceramica creeaza probleme, de asemenea. Chituirea acestor elemente s-a facut cu ciment amestecat cu nisip. Acest tip de material cedeza de cele mai multe ori înaintea tiglei, din aceasta cauza fiind nevoie: fie de o înlocuire a acestui chit de etansare, fie înlocuirea lui cu un sistem de ultima generatie (pentru mai multe detalii legate de etanseitatea coamelor .

Utilizarea tiglei de beton în România, la scara larga, este una relativ recenta si folosita cu precadere de catre marii dezvoltatori imobiliari. Se pare ca una din principalele probleme este ca pentru acoperisurile recente, cei care au optat pentru acest tip de învelitoare, din cauza costurilor aparent ridicate, sau pentru ca nu au fost informati corespunzator, nu au achizitionat toate accesoriile necesare acestui tip de învelitoare. Aceasta este principala cauza care va duce la degradarea învelitorii, iar mai apoi a structurii acoperisului. Fiind vorba de o structura care este nevoita sa suporte o greutate relativ mare, costurile raparatiei vor fi unele mai mari. Un exemplu în aceasta directie este lucrarea executata la complexul rezidential Class Pipera, deoarece, din neglijenta sau neprofesionalism, montatorul inintial a acoperisului a folosit folie de nailon, în locul foliei de difuzie. Existau, de asemenea, multiple deficiente în montajul coamelor si la etanseitatea cu cosurile de fum 

Avantajele acestui tip de învelitoare sunt aspectul si durata de viata. Dezavantajul este greutatea mare (app. 4 kg per tigla, pentru cea de beton), o greutate care necesita o structura de rezistenta a acoperisului mai mare.

Pentru acest tip de învelitori este recomandat o revizie periodica pentru preventia eventualelor probleme enumerate mai sus. Va stam la dispozitie pentru acest tip de revizii.