INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat mijloace ajutatoare ca sa vindece sau sa usureze suferintele si durerile lor. Au utilizat proprietatile terapeutice primare ale apei, luminii solare si ale miscarii. Cel mai probabil este ca aplicarea initiala a masajului a fost un gest instinctiv, rezultat prin experienta imediata a proprietatilor curative ale acestuia. Oamenii au observat ca gestul de netezire, frictionare si framantare ale diferitelor parti ale corpului uman poate aduce remedii pentru starile organismului, afectate de boala, lovite sau ranite. Se poate afirma deci ca masajul, ca disciplina curativa, a aparut intr-o maniera oarecum simultana la popoarele lumii, in paralel cu dezvoltarea celorlalte ramuri ale medicinii populare, si asta inca din vremea culturilor primitive.

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze in timp exact aparitia masajului si a tehnicilor aferente acestuia. Exista afirmatii care sustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, insa certitudinea originii aparitiei acestuia se pierde in negura timpurilor. Practica masajului a evoluat in timp la aproape toate popoarele lumii. Cel mai vechi tratat cunoscut despre masaj este considerat manuscrisul „Kong-Fou” aparut in anul 3000 i.e.n. In anul 2500 i.e.n. apare lucrarea „Huoang-Ti Nei King Sou-Wen”, cel mai vechi tratat de medicina interna din lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor de specialitate in domeniu. In India in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (medicina traditionala a plantelor) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), imreuna cu baia purificatoare si uleiurile aromate. Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase, pastreaza marturii incontestabile ale practicii masajului in scopuri terapeutice. Asiria, Persia, Babylon foloseau de asemenea masajul pentru vindecarea si recuperarea razboinicilor. Evreii promovau in cartile de cult diferite tehnici de masaj si pastrarea igienei. Gecia antica foloseste pentru prima oara in istorie masajul si automasajul in pregatirea fizica a sportivilor olimpici. Hipocrat (460-377i.e.n), parintele medicinii, descrie efectele si influentele fiziologice ale masajului. In imperiul roman, gimnastica sportiva si masajul vor cunoaste o mare inflorire prin migrarea grecilor catre Roma, impreuna cu arta lor. Practica masajului devine un mod de viata al celor puternici si bogati. Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si uleiurilor aromate. Tarile arabe, alaturi de lucrarile in domeniul stiintelor, pastreaza marturii precise despre practicarea masajului, hidroterapiei si dieteticii. Reprezentativa in acest sens este „Cartea legilor medicinei”, opera marelui medic si invatat Avicena. Renasterea aduce o noua lumina asupra stiintelor si medicinii antichitatii. Hieronimus Mercurialis, in lucrarea „De arte gymnastica” (Venetia, 1596), demonstreaza importanta masajului, exercitiilor fizice si a bailor. Anglia, Franta, Germania si Rusia, promoveaza noi idei despre aplicatiile masajului prin ganditori ca Jack, Fenelon, Hobbes, J.J.Rousseau, Hoffman In Suedia, Pehr Henrik Ling (1776-1837), pune bazele stiintifice ale masajului si gimnasticii moderne. Ii urmeaza Gustaf Zander (1835-1920), inovator al unor aparate speciale pentru masajul mecanic. Poporul roman a cunoscut si practicat masajul din cele mai vechi timpuri. Scopul era deopotriva de a obtine efecte curative si de a intretine sanatatea organismului. De asemenea, tot prin tehnici de masaj se cauta eliminarea oboselii. In satele si orasele de pe teritoriul tarii noastre, anumite metode empirice, traditionale de masaj s-au transmis si sunt aplicate chiar si in zilele noastre, alaturi de alte mijloace de ingrijire a bolnavilor. Masajul medical a inceput sa se dezvolte in Romania incepand cu a doua jumatate a sec. XIX. Se pare ca primii medici care au introdus aceasta metoda in spitale au fost cei de ortopedie, chirurgii, traumatologii si reumatologii, mai tarziu sfera de aplicare extinzandu-se si in alte specialitati medicale. Scoala romaneasca de masaj incepe sa se formeze cu adevarat in jurul anilor 1930, la Institutul de Educatie Fizica din Bucuresti, in cadrul catedrei de Gimnastica medicala. Aici avea sa predea studentilor, cu multa convingere si maiestrie, profesorul doctor Ioan Lascar. In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea „Automasajul”, sub forma de curs pentru studentii A.N.E.F., apoi in 1940 lucrarea „Masajul”, ambele fiind considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre. In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce au urmat caderii regimului comunist, in tara noastra masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa, atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti.   

DEFINITII

Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale organismului, manual sau instrumental, in scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv. Partile moi ale organismului asupra carora se actioneaza prin masaj sunt: • Pielea si mucoasele;• Tesutul conjunctiv;• Muschii;• Tendoanele si ligamentele• Vasele si nervii;• Organele profunde;• Sangele si limfa;• Elementele articulare.Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute. In acest curs vom prezenta pe larg tehnicile manuale de masaj.

MASAJUL SI SCOPURILE SALE

Scopul masajului este deopotriva unul profilactic -; el reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatranire -; cat si unul terapeutic -; este o metoda de tratament curativ a diferitelor afectiuni si dezechilibre patologice din organismul uman. Scopul fiziologic al masajului consta in obtinerea unei functionari normale a aparatelor, organelor si sistemelor organismului.S-a constat ca masajul :- Imbunatateste circulatia sangelui si a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienti si oxigen, indepartand deseurile si toxinele;- Determina modificari in structura sangelui, imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult;- Ajuta la detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti, flasci; poate intinde usor muschii si tesuturile, sustinand mentinerea elasticitatii lor;- Mareste secretiile si excretiile corpului; s-a demonstrat ca masajul mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei, pe acest suport avand loc o eliminare marita de azot, fosfor anorganic si clorura de sodiu, ceea ce mareste rata metabolica;- Echilibreaza sistemul nervos, calmandu-l sau stimulandu-l, in functie de nevoile individuale in acel moment;- Influenteaza organele interne, prin stimularea directa sau indirecta a nervilor ce le alimenteaza, vasele de sange ale acestor organe dilatandu-se si permitand o alimentare marita cu sangeCunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului. Ceea ce se produce in timpul unui masaj sub mainile terapeutului, are o influenta profunda pentru cei interesati de sanatate, de armonia propriului corp.

EFECTELE MASAJULUI ASUPRA ORGANISMULUI

. INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA PIELIIPielea are un rol important in fiziologia umana, fiind un organ protector, excretor si de termoreglare, impreuna cu glandele sebacee, cu vasele sanguine si cu terminatiile nervoase. Activitatea acesteia influenteaza foarte multe dintre procesele vitale ale organismului uman.Pielea este dotata cu un numar foarte mare de receptori, aflati intr-o stransa interactiune cu sistemul cerebral spinal si cel vegetativ; ea este cea care preia cele mai multe informatii legate de lumea exterioara si le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate si filtrate prin procesul reflexogen.Masajul are asupra pielii urmatoarele efecte:-Elimina stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce inlesneste respiratia cutanata si ajuta la intensificarea proceselor de eliminare din organism a produselor de descompunere, prin glandele sebacee si sudoripare;-Dilata vasele sanguine din piele, intensificand circulatia locala iar nutritia pielii si a glandelor ei sporeste; deasemeni, dilatarea vaselor produce cresterea temperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea porilor si intensificarea schimburilor cu exteriorul;-Actioneaza asupra intregului aparat nervos, prin terminatiile somatice si vegetative ale nervilor, influentand in mod reflex repartitia sangelui in organism;-Mareste activitatea vitala a elementelor celulare din straturile profunde ale pielii, avand rolul ce mai important in functia de secretie interna, in formarea histaminei si a substantelor similare d.p.d.v. chimic, rezultate din descompunerea moleculei de albumina.Dupa cum am aratat mai sus, pielea este primul organ al omului care primeste excitatiile produse prin diferitele actiuni ale masajului.