Manastirea Pasarea, aflata la 29 km de Bucuresti (DN 3bis, viraj la stanga, 3 km), a fost fondata in 1813 de Sfantul Calinic de la Cernica, dar este si  ctitoria arhimandritului Timotei, care a fost staret al Sfintei Manastiri Cernica in timpul domniei lui Caragea Voda.

O legenda sustine ca manastirea are acest nume dupa o pasare care a calauzit pasii ctitorului. O alta poveste, transmisa prin viu grai, afirma ca in timpul slujbei de sfintire a noului locas, in 1813, o pasare s-a asezat pe Sfanta Evanghelie si nu si-a luat zborul decat dupa ce sfintirea s-a savarsit, in timp ce o alta, mult mai “rationala“ precizeaza ca numele manastirii provine de la numarul impresionant de pasari care vietuiau pe marginea lacului Pustnicu, in mijlocul unei paduri falnice, parte din fostii Codri ai Vlasiei.

In plan spiritual, Manastirea Pasarea, mareata si zvelta ca o mireasa a cerului, este sora geamana a Cernicai, nu doar pentru ca au acelasi sfant ctitor, ci si dupa tipicul Sfantului Sava, dupa care se conduc manastirile. Fac parte din acelasi tot, gindit si faurit de un sfant roman, sunt parti inseparabile, deosebite doar prin sexul celor ce vietuiesc in ele.

La Pasarea miroase a tamaie, a smirna si simti ca te afli intr-o zona unica, in care cateodata, atunci cand oboseste, cerul se pogoara pe pamant. “Miresele lui Hristos“ traiesc in rugaciune, protejate de zidurile impresionante prin semetia lor, care fac din maicute mici mogaldete negre, dar nu mai putin puternice in credinta.

Calinic, sfantul ctitor

Prima atestare a asezamantului monahal dateaza din anul 1813, cand staretul Timotei de la Cernica a construit o biserica de lemn, daramata la cutremurul din 1838.

Biserica mare a fost construita de Sfantul Calinic pe cand era staret la Cernica, in anul 1846, iar biserica din cimitir s-a construit in anul 1834. Dovada ca Sfantul Calinic de la Cernica s-a legat sufleteste mult de acesta ctitorie este si ca mama sfantului nascut la Bucuresti, la 7 octombrie 1787, Floarea, s-a calugarit, spre batranete, tocmai la Manastirea Pasarea, primind marele si ingerescul chip sub numele de schimonahia Filoteia.  

Sculptorul lui Eminescu si racla cu moaste

Manastirea Pasarea este idioritmica, adica „de sine“, iar intregul complex de cladiri a fost construit de maicile care au vietuit aici, fiecare avand locuinta proprie, iar unele case au fost facute de credinciosi ca dar pentru manastire. In prezent manastirea numara  172 de vietuitoare, conduse de maica stareta stavrofora Lucia Dumbrava,  o stareta emblematica, care isi conduce obstea de peste patru decenii. Manastirea are ca hram „Sfanta Treime“ la biserica mare si „Adormirea Maicii Domnului“ la biserica din cimitir si se poate lauda cu o bogata colectie de arta veche bisericeasca: icoane, ceramica, broderii, precum si mulaje in ghips apartinand sculptorului G. D. Anghel - cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din fata Atheneului Roman si care si-a trait aici ultimii ani ai vietii, fiind inmormantat in cimitirul manastirii. Cu toate acestea, cea mai ce pret comoara o reprezinta o racla cu parti din Sfintele Moaste ale Sfantului Pantelimon, Sfantului Mucenic Mina si  Sfantului Mercurie.

Sprijinita de 3 episcopi!

Pentru arta sa arhitectonica si picturala, dar si pentru vechimea sa, ansamblul monastic de la Pasarea a fost declarat monument istoric in anul 1955, dupa ce sfantul locas a fost restaurata prin purtarea de grija a Patriarhului Justinian. Dar nu zidurile sunt cele mai importante, ci obstea monahala, o veritabila arca indrumata spre mantuire de batranul parinte Macarie, faimos si iscusit duhovnic, impreuna cu parintii Mihail si Cristofor.

Se lucreaza in prezent la cladirea noului Seminar monahal, care functioneaza la Branesti si unde, sub ingrijirea directoarei, monahia Mihaela Costache,  maicile invata nu doar sa roboteasca, ci si teologie de inalta tinuta. O parte din maicutele tinere lucreaza la atelierele Patriarhiei Romane, unde confectioneaza vesminte preotesti, stanteaza cruciulite, lucreaza icoane in model special, cizelate manual.