O data cu desfacerea casatoriei se pune si problema partajului bunurilor comune ale sotilor.

Partajul bunurilor poate fi solicitat prin cererea de divort sau printr-o cerere separata care poate fi formulata oricand dupa desfacerea casatoriei.

De regula, partajul bunurilor se poate face prin

• invoiala sotilor (semnarea unei tranzactii)
• hotarare judecatoreasca

Desi partajul voluntar este solutia cea mai simpla de impartire a bunurilor comune, de foarte multe ori sotii nu reusesc sa ajunga la un consens cu privire la modul de impartire al acestor bunuri fiind necesara interventia instantei de judecata.

In cazul partajului judiciar, aspectul cel mai disputat de catre soti il constituie stabilirea cotei-parti ce revine fiecarui sot din bunurile commune, cat si bunurile care pot fi incluse sau excluse din masa partajabila.

Literatura de specialitate si practica judiciara au stabilit regula potrivit careia cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia sa la dobandirea bunurilor comune cat si la indeplinirea obligatiilor comune.

In cazul in care nu poate fi determinata contributia fiecarui sot la dobandirea si conservarea bunurilor comune, se prezuma ca sotii au avut o contributie comuna.

Astfel, cotele-parti ale sotilor pot fi neegale daca contributia acestora la dobandirea bunurilor comune cat si la indeplinirea obligatiilor comune este diferita.

Contributia sotilor la dobandirea si conservarea bunurilor comune trebuie inteleasa in sensul de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune si nu in sensul de contributie la dobandirea fiecarui bun in parte.

Cota de contributie a sotilor este unica pentru toate bunurile comune, nefiind admisibila stabilirea diferentiata a cotei de contributie pentru unele categorii de bunuri.

Dovedirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba.

In cazul actiunii de partaj se impart numai bunurile comune dobandite de soti in timpul casatoriei.

Avand in vedere ca, in majoritatea  cazurilor, bunurile sunt dobandite in timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, legea instituie prezumtia relativa de comunitate: calitatea de bun comun nu trebuie dovedita!

Conform art. 340 din Codul civil sunt bunuri proprii si NU comune urmatoarele:

• bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, numai daca dispunatorul nu a prevazut in mod expres ca ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
• bunurile dobandite cu titlul de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra elementelor distinctive pe care le-a inregistrat;
• indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia din soti;
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu precum si bunul dobandit in schimbul acestora;
• fructele bunurilor proprii.

Daca un bun face parte din aceasta categorie NU va putea fi inclus in masa partajabila nefiind bun comun.