Partaj voluntar si Partaj judiciar

Partajul sau iesire din indiviziune

Partajul este operatiunea juridica prin care inceteaza proprietatea comuna si este reglementat in Noul Codul civil la art. 669-686, iar etapele si modalitatile de realizare sunt reglementate in Codul de procedura civila.

Regulile esentiale cu privire la partaj se regasesc in Noul Cod civil.

Proprietatea comuna presupune ca dreptul de proprietate privata are doi sau mai multi titulari.

 Formele proprietatii comune

• proprietatea pe cote-parti (coproprietatea), care poate fi obisnuita (temporara) sau fortata (perpetua);
• proprietatea in devalmasie (devalmasia)

Coproprietatea se deosebeste de indiviziune: in timp ce coproprietatea sau proprietatea pe cote-parti are ca obiect un bun sau bunuri singulare, indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri.

In cazul coproprietatii, prin partaj, bunul sau bunurile detinute in comun pe cote-parti sunt impartite materialmente intre copartasi, fiecare dintre acestia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau parti materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. In cazul incetarii devalmasiei (bunul sau bunurile detinute in comun de mai multe persoane fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate) se poate realiza partajul astfel incat asupra bunului sau bunurilor va exista un drept de proprietate exclusiv.

In cazul partajului de bunuri comune ale sotilor se aplica regulile speciale referitoare la efectele regimurilor matrimoniale, ale conventiilor matrimoniale si la efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti.

De regula, iesirea din indiviziune poate fi ceruta oricand, cu exceptia situatiei in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca.

Partajul poate fi suspendat prin conventie incheiata in forma autentica si supusa formalitatilor de publicitate prevazute de lege, pentru o perioada de maxim 5 ani. Partajul poate fi suspendat si prin hotarare judecatoreasca pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalti coproprietari.

 Felurile partajului. Partaj voluntar si Partaj judiciar

 Partajul poate fi partaj voluntar si judiciar.  Daca un coproprietar este lipsit de capacitate de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi facut prin buna invoiala numai cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.

In cazul proprietatii periodice si in celelalte cazuri de coproprietate fortata, partajul este posibil numai prin buna invoiala; partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele; partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta.

Partajul este inadmisibil in cazul coproprietatii fortate; cu toate acestea, partajul poate fi cerut in cazul partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci cand aceste parti inceteaza de a mai fi destinate folosintei comune. Partajul este inadmisibil in situatia uzucaparii bunului de catre unul dintre coproprietari.

Partajul poate fi realizat

• in natura, proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar;
• atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari,
• vanzarea bunului si distribuirea pretului: vanzarea bunului se face in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere, la licitatie publica, in conditiile legii, iar distribuirea pretului catre coproprietari se va realiza proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei.

 Drepturile creditorilor

Creditorii unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instantei imparteala bunului, caz in care urmarirea se va face asupra partii de bun sau, dupa caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, sa intervina, pe cheltuiala lor, in partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot, insa, sa atace un partaj efectuat, afara numai daca acesta s-a facut in lipsa lor si fara sa se tina seama de opozitia pe care au facut-o,  precum si in cazurile cand partajul a fost simulat ori s-a facut astfel incat creditorii nu au putut sa intervina in proces.

Efectele partajului

Dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naste de la data stabilita prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului, in cazul impartelii voluntare, sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara. Actele incheiate, in conditiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun raman valabile si sunt opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul in urma partajului.

De regula, intre coproprietari exista obligatia de garantie pentru evictiune si vicii ascunse, in limita cotelor-parti; coproprietarii nu datoreaza garantie daca prejudiciul este urmarea faptei savarsite de un alt coproprietar sau daca au fost scutiti prin actul de partaj.

 Partajul – impartirea bunurilor comune ale sotilor

Conform art. 355 – art. 357 din Noul Cod Civil la desfacerea casatoriei se poate solicita lichidarea comunitatii de bunuri, respectiv fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se procedeaza la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.

Nu se supun paratajului bunurile proprii ale unuia dintre soti.

Lichidarea comunitatii de bunuri se poate face prin act autentic notarial – cand exista acordul sotilor – sau prin hotarare judecatoreasca.

Legea (noul cod civil) prezuma ca,  pana la proba contrarie, sotii au avut o contibutie egala  la dobandirea bunurilor comune, astfel ca la realizarea partajului bunurile vor fi impartite in cote de 50%-50%. Sotul care considera ca i se cuvine o cota mai mare de 50% va trebui sa probeze acest lucru.

Cel mai controversat aspect atunci cand se face partajul bunurilor comune, este criteriul dupa care se realizeaza. Dispozitiile legale precum si literatura de specialitate  subliniaza faptul ca, cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor comune cat si la indeplinirea obligatiilor comune.

Important de subliniat: aceeasi cota se aplica cu privire la dobandirea tuturor bunurilor comune a caror partajare se solicita si nu se poate stabili o cota-parte asupra anumitor bunuri sau asupra unui anumit bun.

Contributia sotilor este o chestiune de fapt si se poate dovedi prin orice mijloc de proba.

La stabilirea aportului sotilor se va lua in considerare si munca pe care femeia o depune in gospodarie si pentru cresterea copiilor. De asemenea, la stabilirea contributiei la dobandirea bunurilor comune se va tine seama si de imprejurarea ca sotii au trait separati in fapt o anumita perioada.

Actiunea de partaj poate fi introdusa odata cu cererea de divort sau ulterior pronuntarii divortului deoarece este o actiune imprescriptibila si nu are importanta cat timp a trecut de la divort pana la introducerea cererii de partaj (iesire din indiviziune).

  Costuri partaj

• taxa de timbru in cuantum de 3% din valoarea bunurilor supuse partajarii ​

​Daca unul dintre soti contesta bunurile supuse impartelii, valoarea acestora sau cere o cota mai mare de 1/2, va plati o taxa de 5% din valoarea masei partajabile.

• onorariu avocat
• costuri expertize judiciare (evaluare imobiliara, evaluare bunuri mobile, contabila)

Bunuri proprii soti

Conform legii (art. 340 noul cod civil), sunt considerate bunuri proprii ale fiecarui sot si prin urmare nu vor face obiectul partajului:

• bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi comune;
• bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
• bunurile destinate exercitarii profesiei unuia din soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
• bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare,schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;
• indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia din soti;
•  bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in schimbul acestora;
• fructele bunurilor proprii.