c

Ce înseamnă să fii sănătos ? Probabil că fiecare dintre noi ne-am pus această întrebare la un moment dat. Răspunsul cel mai simplu ar fi că dacă nu ne doare nimic, suntem sănătoşi. Este însă oare suficient ? Ne putem oare considera sănătoşi în condiţiile în care chiar dacă nu ne doare capul sau stomacul sau spatele, ne simţim totuşi obosiţi, fără chef să înfruntăm o nouă zi, fără să fim în vreun fel creativi la locul de muncă sau avem probleme acasă ori la servici din cauză că suntem iritabili, prost dispuşi, deprimaţi ? Probabil că nu... aşa că într-o definiţie a stării de sănătate ar trebui să includem mai mult decât starea de bine la nivel fizic.   

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) ne oferă în acest sens o definiţie mai cuprinzătoare şi anume că sănătatea este o stare completă de bine la nivel fizic, mental şi social şi nu numai simpla absenţă a bolii sau a infirmităţii. Această definiţie există din 1946, acceptată oficial ca punct de vedere al OMS în 1948 şi neschimbată până în prezent. Cu toate acestea practica medicală curentă nu se ghidează întotdeauna pe precept ideal vis-a-vis de starea de sănătate.   

În cartea sa, Ştiinţa Homeopatiei, Vithoulkas insistă pe faptul că homeopatia este o terapie holistică iar abordarea pacientului trebuie facută ţinând cont de (1) cele trei nivele fundamentale ale fiinţei umane, planul fizic, emoţional şi mental dar şi de (2) felul cum el reacţionează şi se integrează în mediul familial, social. Prin urmare, atât starea de sănătate cât şi de boală nu pot fi apreciate corect decât dacă se ţine cont de aceşti factori.

Pe scurt, sănătatea este eliberarea de durere şi de limitările impuse de aceasta ceea ce duce la o stare de bine în plan fizic, eliberarea de pasiuni devastatoare pe planul emoţional, având drept rezultat o stare dinamică de seninătate şi calm şi eliberarea de egoism pe planul mental, având ca rezultat integrarea armonioasă a individului în mediul natural şi social.

Chiar ţinând cont de această definiţie, aprecierea şi compararea stării de sănătate la diferiţi indivizi nu este un lucru uşor. Unul din criteriile pe care le propune prof. Vithoulkas este creativitatea, prin creativitate înţelegând "toate acele acte şi funcţii, care sprijină individul în atingerea unui scop în viaţă: fericirea continuă şi necondiţionată". Aceasta permite o apreciere mai corectă a stării de sănătate întrucât ţine cont de cele enumerate mai sus. Indiferent de tipul de afecţiune, fie că este o problemă fizica, fie că este o suferinţă emoţională sau o patologie mentală, gradul în care împiedică pacientul să fie creativ, exprimă practic nivelul său de boală. Din acest punct de vedere, de exemplu, S.Hawking, una din minţile cele mai strălucite la ora actuală în domeniul astrofizicii, deşi practic imobilizat de o paralizie progresivă, poate fi considerat mai sănătos, decât mulţi dintre noi care nu avem acuze fizice dar nici nu ne manifestăm creativ în vreun fel, pentru noi sau pentru cei din jur ! O afirmaţie aparent ciudată la prima vedere... în realitate o invitaţie la meditaţie !    

Tratamentul homeopatic ţine cont de cele afirmate aici pentru că scopul său este (1) să readucă individul, în măsura în care acest lucru mai este posibil, la un nivel de echilibru mai bun nu numai pe plan fizic, dar şi mental-emoţional şi (2) să-l facă mai creativ atât pentru el cât şi pentru ceilalţi, consecinţa directă a nivelului de sănătate mai bun pe care astfel l-a atins. Oare ce spunea Hahnemann despre rolul medicului ? "Datoria supremă a medicului, singura sa datorie, este de a face sănătoşi oamenii bolnavi... " (Organon, par. 1), sănătatea fiind necesară "pentru a atinge idealul măreţ al existenţei umane" (Organon, par. 9). Cu siguranţă Hahnemann nu s-a referit aici doar la absenţa durerilor de cap sau de stomac ci la o stare complexă, specific umană care presupune mai mult decât o simplă bunăstare fizică !