Ce este un remediu homeopatic ?

Remediile homeopatice se prepara din substante naturale: plante, minerale si produse de origine animala. Uneori se folosesc si substante toxice (fosfor, arsenic, mercur), veninuri de serpi (vipera, lachesis) sau paianjeni (tarantula), alteori substante inerte din punct de vedere chimic, care nu reactioneaza în mod normal cu organismul uman si se elimina asa cum se ingera, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silicea) sau carbunele vegetal (remediul Carbo vegetabilis). Cum este posibil ca astfel de substante sa fie utile în tratarea unor afectiuni ?

Raspunsul este dat de metoda prin care se prepara remediile. Este un proces numit dinamizare care presupune diluarea progresiva într-o solutie de alcool si apa. Scara de dilutie poate fi de 1:10 (scala decimala) sau 1:100 (scala centesimala) de obicei sau 1:50.000 (potentele LM). Solutia respectiva se foloseste ulterior pentru impregnarea unor granule de lactoza sau se foloseste ca atare.

Din dorinta de a evita reactiile adverse ale substantelor folosite pe vremea sa în tratarea bolilor, Hahnemann a încercat sa le foloseasca în doze tot mai mici. A observat ca ele actioneaza chiar în concentratii scazute si au efecte chiar daca sunt înalt diluate. Astazi stim ca exista hormoni, neurotransmitatori si alte substante biologic active care actioneaza chiar daca exista în circulatia sanguina în concentratii foarte mici.

Însa daca ar fi o simpla diluare ar exista o limita pâna unde ea poate fi realizata, aceasta limita fiind numarul lui Avogadro. Conform legilor chimiei la o dilutie care depaseste numarul lui Avogadro (10 la puterea minus 24) practic nu mai exista nici o molecula din substanta de la care s-a pornit, ci numai diluantul care s-a folosit. Asta din punct de vedere strict chimic.

În homeopatie însa se folosesc în mod curent remedii mult mai înalt diluate care, din punct de vedere strict chimic ar trebui sa nu aiba nici un efect, lucru departe de adevar. Cu cât remediile sunt mai înalt potentate / dinamizate, cu atât ele au efecte tot mai variate si profunde asupra organismelor vii.

Dinamizarea însa presupune ca odata cu fiecare etapa de dilutie, solutia sa fie si sucusionata (agitata) de un numar de pâna la 100 de ori (manual sau în masini speciale). Repetând acest proces de multe ori, se pare ca amprenta informationala si energetica a substantei diluate se transmite diluantului. În ultimii ani se vorbeste tot mai mult de "memoria apei"; se pare ca apa este capabila sa stocheze informatii într-un mod care nu poate fi explicat de fizica si chimia clasica, prin aranjarea într-un mod specific a moleculelor de apa dupa anumite modele. Cert este ca în acest proces solutia nu doar se dilueaza progresiv dar dobândeste proprietati terapeutice, unele chiar noi comparativ cu substanta de la care s-a pornit. Asa se explica de ce remediile sunt mai eficiente decât, de exemplu, ceaiurile preparate din aceleasi plante.

Aceasta este doar unul din posibilele raspunsuri pe care le avem deocamdata referitor la întrebarea cum si de ce actioneaza remediile. Chiar daca nu se cunoaste în totalitate mecanismul intim prin care iau nastere si actioneaza remediile homeopatice, eficacitatea lor este certa, dovedita de studii de laborator, fotografii Kirlian, studii clinice si, nu în ultimul rând, de efectele benefice asupra bolnavilor.