Homeopatia, ca stiinta, se bazeaza pe principii bine definite, formulate de Hahnemann si urmasii sai. Similia similibus curantur, principiul similaritatii, afirma ca o substanta care produce un set de simptome când este administrata unui om sanatos, poate vindeca simptome asemanatoare la un bolnav daca este folosita în doze foarte mici. Hahnemann (re)descopera principiul similaritatii o data cu experimentul pe care-l face în 1790 si este mentionat în scris în 1806 în articolul intitulat "Medicina experimentala" publicat "Jurnalul de medicina practica" al lui Hufeland, alaturi de celelalte elemente importante legate de practica homeopatica pe care le va relua amanuntit în Organon.[ http://www.mariusradu.ro/2008090111/similia-similibus-curantur.html ]Remediile se administreaza în doze infinitezimale. Astfel, substantele din care se prepara remediile îsi pierd eventuala toxicitate si potentialul de a produce reactii adverse. În plus, prin procesul specific de diluare si dinamizare, remediile dobândesc proprietati curative noi, prezente doar în stare latenta în substanta cruda si devenite astfel manifeste.[ http://www.mariusradu.ro/2008091914/doza-minima.html ]Totalitatea simptomelor si a caracteristicilor fizice si mental-emotionale ale unui pacient la un moment dat alcatuiesc un tablou unic, specific lui si diferit de al altor pacienti. Astfel, tratamentul este individualizat. Homeopatia trateaza bolnavul si nu boala. Doi pacienti cu acelasi diagnostic vor primi remedii diferite functie de simptomele fiecaruia.Tratamentul se face cu un singur remediu, cel care corespunde cel mai bine starii patologice actuale. Experimentele facute pe voluntari (proving) s-au facut cu fiecare remediu în parte, niciodata cu mai multe remedii în acelasi timp si aceasta regula se pastreaza si pentru tratament. Abordarea pluralista, folosirea amestecurilor de remedii sau a mai multor remedii în acelasi timp, nu tine de ceea ce numim homeopatia clasica, bazata pe aceste principii clar enuntate de Hahnemann.[ http://www.mariusradu.ro/200808089/experimentele-in-homeopatie.html ]Homeopatia nu trateaza separat problemele fizice, cele psiho-emotionale sau mentale, ci pe toate împreuna, pacientul fiind privit ca un tot unitar. Astfel, homeopatia este o terapie holistica. În plus, pacientul nu poate fi exclus din mediul în care traieste. Pentru a gasi remediul potrivit, medicul homeopat trebuie sa afle nu numai caracterul exact al simptomelor (cu cât mai multe amanunte, cu atât mai bine) dar si felul în care pacientul interactioneaza cu mediul si cu oamenii din jur.Remediul homeopatic actioneaza asupra vitalitatii pacientului stimulând mecanismele de aparare ale organismului. Daca boala este privita ca un dezechilibru aparut la un anumit nivel al organismului, remediul cauta sa restabileasca acest echilibru pierdut.[ http://www.mariusradu.ro/2009013124/forta-vitala.html ]Vindecarea are loc dinauntru spre afara, de la organele mai importante catre cele mai putin importante, de sus în jos. Astfel, o eruptie cutanata poate persista în timp ce afectiunea cardiaca, pulmonara, hepatica, etc. se amelioreaza. Daca eruptia dispare de pe piele dar afectiunea interna se agraveaza este vorba de o supresie, boala de piele fiind împinsa în interiorul organismului, dar nu vindecata. Postulata de Constantine Hering, legea directiei vindecarii este general valabila, indiferent ca este vorba de tratament homeopatic sau alt gen de tratament.