Toata lumea stie ca în homeopatie se folosesc cantitati foarte mici de substanta activa si ca remediile sunt diluate foarte mult. Am vazut când am vorbit de prepararea remediilor ca aceasta nu este o simpla dilutie ci un proces mai complex care presupune si agitarea solutiei de remediu, proces numit dinamizare (potentare). Matematicianul francez Maupertius spunea

"Cantitatea de actiune necesara pentru a produce orice schimbare este cea mai mica posibila: cantitatea decisiva este întotdeauna minima, infinitezimala".

Cum s-a ajuns însa la acest lucru în homeopatie ?  Acesta a fost motivul pentru care Hahnemann a început sa foloseasca remediile în cantitati tot mai mici. Fiind în acelasi timp si un bun chimist a experimentat dilutiile respective nu la întâmplare ci dupa niste reguli stricte pentru ca tot ce facea el sa poata fi reprodus de oricine. Astfel, s-a oprit la doua scale de dilutie si anume 1:10 si 1:100 (mult mai târziu a introdus o noua scala de dilutie 1:50.000).

Cum a aparut si ideea de sucusionare (agitare) a solutiei, nu este înca bine cunoscut. Hahnemann a observat ca folosind remediile astfel preparate reactiile adverse erau, bineînteles, tot mai reduse iar efectele curative tot mai puternice apropiindu-se de dezideratul formulat de el, de a înapoia sanatatea "rapid, blând, permanent" (Organon, paragraf 2).Prin dinamizare, în homeopatie se pot folosi si substante toxice în stare nativa de exemplu mercur (Mercurius), arsenic (Arsenicum album), plumb (Plumbum metallicum), fosfor (Phosphorus), veninuri de serpi (Lachesis) sau paianjeni (Tarentula)... dar si substante inerte, care nu produc nici un fel de reactie ingerate de un organism sanatos cum ar fi carbunele vegetal (Carbo vegetabilis), nisipul (dioxid de siliciu, remediul Silicea) sau cel putin nu în cantitati obisnuite, de exemplu sarea de bucatarie (Natrum muriaticum). În mod similar remediile preparate din plante au proprietati curative care nu se regasesc la planta ca atare (ceai, tinctura, etc).

Acest lucru arata ca în procesul de dinamizare se elibereaza informatii latente care exista în substanta respectiva în stare latenta, neexprimata; iar ceea ce conteaza în homeopatie este tocmai aceasta informatie si "energie" care declanseaza procesul curativ si nu cantitatea propriu-zisa de substanta... de unde principiul dozei minime.   Metaforic, acest principiu a fost sintetizat în aforismul lui Arndt-Schutz: "Dozele mari omoara, dozele medii paralizeaza, dozele mici stimuleaza (si vindeca)".

Dozele mici folosite în homeopatie au atras însa si numeroase critici legate de faptul ca dilutiile foarte mari practic nu mai contin nimic din substanta de la care se porneste. Din punct de vedere chimic este adevarat pentru dilutii mai mari de 10-24 când se depaseste numarul lui Avogadro. Aceasta corespunde unei dilutii 24 pe scara decimala (1:10) sau 12 pe scara centesimala (1:100).

În homeopatie însa folosim în mod uzual potente mult mai înalte... dar am vazut ca ceea ce conteaza nu este substanta ca atare (din punct de vedere fizic sau chimic) ci informatia si "energia" care exista în remediu... altfel nu s-ar putea explica de ce remediile actioneaza totusi chiar în potente inimaginabil de mari, 1.000, 10.000, etc. iar efectele sunt impresionante... daca remediul este corect din punct de vedere al similaritatii !Nu mai trebuie spus ca astfel de doze mici nu au si nu pot avea reactii adverse, acesta fiind de fapt motivul pentru care remediile au fost astfel dezvoltate.

Ceea ce se poate întâmpla însa este o acutizare temporara a simptomelor prezente (asa-numita agravare homeopatica) sau o revenire a unor simptome din trecut, ambele situatii fiind o confirmare ca reactia declansata de remediu este curativa.