• acupunctura scalpului
• acupunctura clasica
• acupunctura profilactica
• acupunctura cosmetica
• acupunctura auriculara

Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Născută şi dezvoltată în China, metoda a cunoscut o răspândire uluitoare în toată lumea abia în ultimele decenii, în urma vizitei efectuate de preşedintele Nixon în anii 70 în China: acolo preşedintele Americii a suferit o criză de apendicită şi a trebuit operat neîntârziat, medicii chinezi asigurându-i o anestezie excelentă folosind numai puncte de acupunctură.

Mecanismul de acţiune al acupuncturii nu este pe deplin cunoscut. Metoda este integrată într-o amplă filozofie extrem-orientală.

Principalele idei ale Medicinei Tradiţionale Extrem Orientale sunt:

› Viaţa şi sănătatea sunt menţinute de o "energie" sau "suflu", numită "Qi" (se citeste "ci") a cărei sursă este pe de o parte ancestrală, iar pe de altă parte dobândită din alimente, aer şi apă.

› Energia "Qi" are o anumită circulaţie în corp de-a lungul unor canale preferenţiale numite meridiane.

› Bolile apar fie prin tulburarea (blocarea) unor meridiane, fie prin substituţia sau, mai degrabă, alterarea energiei "Qi" de către forme perverse de energie.

› Asupra meridianelor se poate acţiona prin inţeparea anumitor puncte, astfel deblocând circulaţia sau "chemând în ajutor" energia Qi.

Teoria Medicinei Tradiţionale Extrem Orientale i-ar putea părea omului "modern" -omului cu mintea hrănită la şcoala gândirii pozitiviste- cumva ilogică sau de-a dreptul obscurantistă. Totuşi, practicarea acupuncturii duce de multe ori la rezultate uimitoare. De zeci de ori am vindecat - sau cel puţin am ameliorat substanţial, numai după câteva şedinţe de acupunctură, boli care păreau incurabile. Poate fi contestată baza teoretica a metodei, dar nimeni nu-i poate contesta rezultatele, tot aşa cum nimeni nu poate contesta lumina soarelui.

Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Născută şi dezvoltată în China, metoda a cunoscut o răspândire uluitoare în toată lumea abia în ultimele decenii, în urma vizitei efectuate de preşedintele Nixon în anii 70 în China: acolo preşedintele Americii a suferit o criză de apendicită şi a trebuit operat neîntârziat, medicii chinezi asigurându-i o anestezie excelentă folosind numai puncte de acupunctură.

Mecanismul de acţiune al acupuncturii nu este pe deplin cunoscut. Metoda este integrată într-o amplă filozofie extrem-orientală. Principalele idei ale Medicinei Tradiţionale Extrem Orientale sunt:

› Viaţa şi sănătatea sunt menţinute de o "energie" sau "suflu", numită "Qi" (se citeste "ci") a cărei sursă este pe de o parte ancestrală, iar pe de altă parte dobândită din alimente, aer şi apă.

› Energia "Qi" are o anumită circulaţie în corp de-a lungul unor canale preferenţiale numite meridiane.

› Bolile apar fie prin tulburarea (blocarea) unor meridiane, fie prin substituţia sau, mai degrabă, alterarea energiei "Qi" de către forme perverse de energie.

› Asupra meridianelor se poate acţiona prin inţeparea anumitor puncte, astfel deblocând circulaţia sau "chemând în ajutor" energia Qi.

Teoria Medicinei Tradiţionale Extrem Orientale i-ar putea părea omului "modern" -omului cu mintea hrănită la şcoala gândirii pozitiviste- cumva ilogică sau de-a dreptul obscurantistă. Totuşi, practicarea acupuncturii duce de multe ori la rezultate uimitoare. De zeci de ori am vindecat - sau cel puţin am ameliorat substanţial, numai după câteva şedinţe de acupunctură, boli care păreau incurabile. Poate fi contestată baza teoretica a metodei, dar nimeni nu-i poate contesta rezultatele, tot aşa cum nimeni nu poate contesta lumina soarelui.  

Indicaţiile acupuncturii 

Beneficiază în cel mai înalt grad de metoda acupuncturii: › Bolile reumatice de orice fel› Unele boli neurologice (ex: nevralgia de trigemen, migrena, torticolis-ul, deficitele motorii apărute după accidente cerebrale etc)› Bronşita cronică şi astmul bronşic› Hipo- si hipertensiunea arterială› Gastrita, ulcerul şi alte boli ale tubului digestiv; obezitatea› Tulburările ciclului menstrual şi infertilitatea› Incontinenţa urinară› Hepatita cronică› Spasmofilia şi stările anxioase sau depresive› Urticaria şi alte forme de alergii cutanate.  

Limitele acupuncturii:  Vârstnicii: După vârsta de 70 de ani, cei mai multi pacienţi răspund greu sau târziu la acupunctură. După vârsta de 80 de ani nu are rost efectuarea tratamentului.› Copiii: deşi ei răspund foarte bine la tratament, celor mai mulţi le este frică de ace.› Ameliorarea este nesemnificativă sau inexistentă în: psihoze (=nebunia propriu-zisă), insuficienţa renală, majoritatea bolilor endocrine.

Cum se desfaşoara o şedinţă de acupunctură. Ce trebuie să ştiţi: 

› Înainte de prima şedinţă veţi fi consultat de medic. Durata unei consultaţii de acupunctură este de 15-30 de minute. Această consultaţie seamană mult cu o consultaţie medicală obişnuită, doar că s-ar putea ca medicul să acorde o mai mare importanţă pulsului şi examinării limbii. S-ar putea ca medicul să apese pe anumite puncte - mai ales aflate pe tălpi, spate sau pe lobul urechii si sa va întrebe dacă sunt dureroase. După consultaţie medicul vă va spune dacă metoda este sau nu indicată în cazul dv. Daca da, de câte şedinţe ar fi nevoie. Uneori va fi nevoie să vă prescrie un regim alimentar sau de viaţă care să potenţeze răspunsul la tratament. Pentru cele mai multe boli acute sunt suficiente aproximativ patru şedinţe, dar pentru bolile cronice sunt necesare de multe ori 12 şedinţe sau chiar mai mult. › Şedinţele se desfasoară de regulă la 2 zile, cel mult la 3, iar în unele cazuri mai rare, săptămânal. După ce apare o ameliorare se poate rări ritmul lor.  › Prima şedinţă durează mai puţin: 15-20 de minute, următoarele pot dura mai mult: până la 40 de minute.   

› Nu trebuie să fiţi îngrijoraţi că punerea acelor este dureroasă. Teama e întotdeauna mult mai mare decât durerea ! Şedinţa de acupunctură trebuie să fie o plăcere relaxantă, nu o tortură. În cursul tratamentului medicul are să vă întrebe dacă simţiţi vreo senzaţie particulară. Este foarte important să-i spuneţi dacă simţiţi un fel de curent electric şi să-i identificaţi direcţia.