VACCINAREA la caini:

  Prima vaccinare cuprinde o schemă de 4 vaccinări

obligatorii dupa varsta de 6 saptamani:

- Puppy DP - pentru parvoviroza

- Polivalent pentru: Parvovirus canin atenuat;                            

                               Leptospira canicola inactivată,                                  

                               Leptospira icterohaemorrhagiae                             

                               Virus atenuat al bolii lui Caree (jigodie);                                               

                               Adenovirus canin tip 2 atenuat;                                  

                               Hepatita Rubarth;                                  

                               Virus parainfluenta tip 5 atenuat.        

  * dupa 2 saptamani se face rapel la polivalent

            - Rabic dupa varsta de 3 luni

   Precauţii:

   - este recomandată vaccinarea câinilor sănătoşi.    - puii sănătoşi în vârstă de 6 săptămâni vor primi 3 doze fiecare administrată la interval de 2 săptămâni. Rapel anual cu o doză.

   După terminarea schemei obligatorii de vaccinare se pot face vaccinurile opţionale:

                - vaccin KC: împotriva tusei de canisă, este recomandată la câinii expuşi riscului de îmbolnăvire în: canise, pensiuni, şcoli de dresaj, adăposturi, parcuri, locuri de joaca

                - biocan C: pentru imunizarea activa a cainilor impotriva coronavirozei incepand cu varsta de 5 saptamani.                 - biocan M:Pentru prevenirea si tratarea micozelor pielii la caini produse de dermatofitul Microsporum cannis

   Animalul nu are voie sa iasa din casa sau sa intre în contact cu alte animale pana nu termina schema de vaccinare pentru o mai buna imunizare .

    VACCINAREA LA PISICI:

Prima vaccinare cuprinde o schema de 2 vaccinari obligatorii dupa varsta de 12 saptamani:

 - polivalent cu rapel pentru:

• leucoza felina,

• peritonita infectioasa felina (FIP virus),

• enterita infectioasa (panleucopeniei),

• rinotraheita infectioasa (virusul herpes),

• caliciviroza

  - Rabic

       Identificarea animalelor prin microcip (microciparea)

    Informatii generale:     Identificarea prin microcip este o metoda moderna, permanenta, rapida si netraumatizanta de identificare a animalelor. Microcipul (se mai numeste transponder este un dispozitiv electronic incapsulat intr-o sticla biocompatibila, tratat antimigratie, rezistent la apa, la vibratii si la soc.     Are dimensiuni comparabile cu cele ale unui bob de orez si este livrat intr-o seringa de unica folosinta, impachetata intr-un mediu steril, gata pentru a fi utilizata. Contine un cod unic ce poate fi citit numai cu ajutorul unui cititor (scanner) special proiectat pentru activarea microcipului. Este insotit de un numar de cinci sau sase etichete autoadezive, toate avand inscris codul unic al microcipului.    Implantarea microcipului se face de catre un medic veterinar autorizat. Nu este dureroasa si nu necesita anestezie. Procedura de implantare este comparabila cu o injectie obisnuita, cu respectarea normelor de igiena si intr-un mod perfect steril.   Avantajele utilizarii microcipului ce corespunde standardelor ISO 11784/11785: • conform cu standardele U.E. • identificare sigura toata viata • unicitatea microcipului garantata oriunde in lume • codul unic nu poate fi modificat • netraumatizant, implantare usoara • usor de citit cu un cititor ISO Procedura indicata pentru a fi urmata in cazul implantarii unui

microcip: • se scaneaza animalul pentru a fi siguri ca acesta nu are deja

un microcip implantat • se scaneaza microcipul aflat in pachetul steril,

inainte de implantare, pentru a fi siguri ca acesta functioneaza normal

si pentru a verifica codul unic de identificare, care trebuie sa fie

identic cu cel ce se gaseste pe etichetele care insotesc fiecare microcip • dupa implantare, se scaneaza din nou animalul pentru a ne asigura

ca microcipul a fost corect implantat si ca functioneaza, dupa care se poate

trece la completarea formelor de inregistrare       Pentru ca identificarea sa fie practic functionala, este necesar ca distanta dintre cititor si microcip, in momentul citirii, sa fie suficient de mica. Optimizarea acestei citiri s-a putut face si prin demersurile intreprinse de comunitatea veterinara internationala prin adoptarea unui loc standard, recomandat pentru implantarea microcipului, pentru o larga varietate de specii de animale.