La origine, arborele de cacao era numit "arborele vieţii', sursă de beneficii, aliment şi medicament în acelaşi timp. Odată ce primii consumatori maiaşi au avut ideea de a deschide fructele acestui arbore, doar porţiunea albă ce înconjura boaba îi interesa ca aliment, aruncând boabele! Doar mai târziu au utilizat toate resursele acestui fruct. Raportarea omului la aliment a fost întotdeauna empirică. Nici cacaoa nu a scăpat.

Cacaoa, băutură a zeilor şi a războinicilor, a avut de-a lungul istoriei virtuţi de întăritor şi de afrodiziac, ce au fost confirmate de la origine şi până în zilele noastre, acum demonstrate ştiinţific: prin procedee moderne de spectrografie au fost identificate peste 800 de molecule. „Boaba de cacao este un fenomen pe care natura nu l-a repetat. Nu s-au descoperit niciodată atâtea calităţi într-un fruct atât de mic” spunea Alexandre von Humboldt, om de ştiinţă din secolul al XIX-lea.

Potrivit studiilor CIRAD1 proprietăţile nutriţionale şi farmacologice ale prafului de cacao şi ale ciocolatei sunt considerabile.

Ciocolata permite un aport caloric important raportat la un volum mic, ce provine în principal din zahărul şi din materia grasă ce compun ciocolata. 100 gr de ciocolată cu o proporţie de cacao de peste 50% au un aport caloric de 560 Kcal (2.330 kJ). 100 gr de ciocolată cu conţinut de cacao între 43% şi 50% au un aport caloric de 520 kcal (2.130 kJ). 100 gr de ciocolată cu lapte au un aport caloric de 550 kcal (2.290 kJ).

Compoziţia de acizi graşi:

• 70% acizi graşi saturaţi (acid stearic, care se transformă rapid în acid oleic şi care acţionează asupra metabolizării hepatice a colesterolului şi a acidului palmitic);
• 30% acizi graşi nesaturaţi (acid oleic esenţial, vasoprotector).

Această compoziţie de acizi graşi face ca ciocolata să fie un instrument împotriva acţiunii dăunătoare a oxidanţilor (responsabili de îmbătrânire şi de declanşare a cancerului) şi îi conferă proprietăţi hipocolesterolemiante (datorită fitosterolilor şi fibrelor). Consumul ciocolatei diminuează de asemenea riscul de arteroscleroză datorită proprietăţilor sale antiarteromatoase2.