Circulatia limfatica este alcatuita dintr-un sistem de capilare limfatice, vase si ganglioni limfatici, cu originea la nivelul lichidului interstitial al tesuturilor si cu mers centripet, prin trunchiurile colectoare limfatice, spre sistemul venos al marii circulatii. În traiectul lor spre cord, vasele limfatice strabat unul sau mai multi ganglioni limfatici de unde primesc limfocite si imunoglobuline.

Marele canal limfatic (ductul toracic) este situat înapoia aortei, strabate diafragmul si se varsa în unghiul venos stâng, constituit prin unirea venelor jugulara interna si subclaviculara stânga. În el este drenata limfa din membrele inferioare, peretele abdominal, organele genitale si organele abdominale, primind în traiectul sau toracic si limfa din partea stânga a capului si gâtului, membrul superior stâng si jumatatea stânga a toracelui.

Canalul limfatic drept este un colector scurt, care primeste limfa din jumatatea dreapta a capului si gâtului, membrul superior drept si jumatatea dreapta a toracelui si se varsa în unghiul venos drept, format prin unirea venelor jugulara interna si subclaviculara dreapta.

Compozitia limfei difera în functie de teritoriul de unde provine si de starea functionala a tesutului unde s-a format. Limfa este un lichid incolor, cu un continut proteic destul de ridicat. Limfa hepatica contine mai multe proteine decât cea provenita din membre, iar continutul proteic al limfei este mai mare dupa ce a strabatut un ganglion.

Continutul lipidic al limfei pe gol este redus, însa limfa recoltata la 6-8 ore dupa mesele bogate în lipide are un aspect laptos din cauza lipidelor absorbite prin celulele mucoasei intestinale. Fluxul normal al limfei în 24 ore este de 2-4 l.

Circulatia limfei se face de la periferie spre marile ducturi limfatice.

Functiile sistemului limfatic:

 dreneaza o parte din lichidele interstitialereaduce în circulatie proteinele extravazatetransporta acizii grasi cu lant lung si colesterolul, resorbiti din intestin precum si enzime si hormoni descarcati în lichidul interstitialare rol în imunitatea organismului

În organism se mai afla si alte organe limfoide: foliculii solitari din peretele intestinal, amigdalele, pulpa alba a splinei, timusul.

Drenajul ganglionilor limfatici

Ganglionii limfatici se afla în regiuni bine stabilite ale corpului uman, fiind grupati în „retele”(axilar, latero-cervical, inghinal, mediastinal, abdominal, etc.). Marimea lor variaza între cea a unui bob de orez si cea a unui sâmbure de maslina, si au o forma ovala.

Drenajul ganglionilor limfatici are ca scop de a le goli continutul, prin presiuni, repetate lent si cu intensitate slaba. Mâna se aplica pe reteaua ganglionara, degetele fiind asezate transversal pe vasele aferente. Degetele întinse trag pielea ca si ganglionii subiacenti, în timp ce o presiune usoara contribuie la evacuarea limfei. Ritmul miscarilor este de 2-3 la fiecare 10 secunde, deoarece ganglionul limfatic se goleste foarte lent. Miscarea, lenta si blânda a mâinii, se repeta de 10 ori pe fiecare retea ganglionara.

Drenajul colectorilor limfatici

Se aplica mai jos de regiunea pe care dorim sa o drenam. Presiunea este usoara, miscarile începând din parte proximala a edemului, pentru a se termina distal. Degetele sunt asezate transversal pe vasele limfatice, pentru a le stimula în timpul presiunii. Miscarile trebuie sa se execute foarte lent, în ritm de aproximativ 3 miscari la fiecare 10 secunde. Circulatia limfatica este considerabil activata prin aceste miscari. Miscarile trebuie sa se efecuteze de mai multe ori pe loc înainte de a deplasa mâinile, pentru a deplasa coloana de limfa. Stimularea colectorilor începe de la radacina membrelor (dupa ce s-au drenat retelele ganglionare), mâinile deplasându-se apoi progresiv spre regiunea de drenat.

Drenajul de resorbtie

Nu se foloseste decât atunci când edemul a invadat tesuturile situate între derm si fascia musculara superficiala.

Efecte: de la nivelul zonelor infiltrate, lichidul excedentar (în plus) este împins progresiv din spatiul interstitial spre capilarele limfatice, prin care limfa va fi condusa lent spre colectori.

Se aplica imediat dupa drenjul colectorilor, la granita dintre marginea inferioara a edemului si regiunile neinfiltrate. Presiunea exercitata începe distal si se termina proximal, fiind orietata spre colectori.

Daca edemul este mare, este bine sa fie „fragmentat” în timpul aplicarii drenajului de resorbtie, adica sa se actioneze progresiv, din aproape în aproape, pâna când se realizeaza drenarea lui. Faza cea mai importanta a miscarii este relaxarea presiunii, moment în care capilarele îsi revin la calibrul lor initial, din acest motiv acestei faze trebuind sa i se acorde atentia necesara (presiunea âmpinge limfa din capilare spre colectori, iar relaxarea permite reumplerea capilarelor).