Un implant dentar este un dispozitiv din titan care serveşte drept stâlp pentru înlocuirea unui dinte care lipseşte.

Implantul dentar este inserat în osul maxilar sau mandibular printr-o mică intervenţie chirurgicală. Ulterior, se aşteaptă o perioadă de timp, pînă se stabileşte o relaţie de legatură (osteointegrare) între implant şi os, astfel că implantul să poată servi drept sprijin pentru una sau mai multe coroane care arată si se comportă ca un dinte natural sau o proteză partială/totală fixă sau proteză mobilizabilă. Implantele dentare pot să inlocuiască un singur dinte sau mai mulţi dinti.

Tratamentul protetic definitiv se face după 2-8 luni, perioadă în care se realizează integrarea osoasă a implantului. Acesta constă în protezarea definitivă a implantelor prin coroane sau punti metaloceramice sau ceramică pe suport din oxid de zirconiu.

În ultimii 25 -30 de ani stomatologia a cunoscut schimbări majore datorită implanturilor dentare.

Ce este implantul dentar?

Implantul dentar reprezintă o rădăcină artificială inserată în maxilar sau mandibulă pentru a susține coroana unuia sau mai multor dinți lipsă ce urmează a fi înlocuți cu dinți artificiali.

Inserarea în osul maxilar sau mandibular a implantului dentar se face printr-o mică intervenție chirurgicală.

Ca și în cazul rădăcinilor naturale, implanturile dentare inserate în oasele maxilare nu sunt vizibile, partea vizibilă fiind reprezentată în funcție de caz de coroanele și punțile protetice sau protezele dentare.

Materialul de elecție pentru realizarea implarilontur este titanul datorită faptului că este ușor, rezistent și biocompatibil, ceea ce înseamnă că nu este respins de organism.

Titanul și aliajele sale sunt cele mai folosite metale atât în implantologia dentară cât și în ale domenii cum ar fi ortopedia (tije, șuruburi, protezele de șold).

Implantul dentar are cea mai mare rată de succes dintre toate dispozitivele implantate în organismul uman.

Proprietatea titanului de a fuziona cu osul uman, numită osteointegrare, reprezintă fundamentul biologic pentru succesul implantar. Întrucâtdupă pierderea dinților se va pierde și osul care a susținut dinții, inserarea implantelor în vederea înlocuirii acestora reprezintă cea mai bună soluție pentru a încetini procesul involutiv de pierdere a masei osoase.

Care este istoria implantului dentar?

Descoperiri arheologice recente au arătat că încă din anul 600 I.H. în civilizțtia Maya se încerca înlocuirea dinților. Arheologii au descoperit cranii în care dinții lipsă erau înlocuiți cu materiale, de la pietre sculptate cum ar fi jad, până la fragmente de scoici.

În secolul al XVIII-lea, dinții lipsă erau înlocuiți cu dinți extrași de la alți “donatori”.

Procesul implatării era agresiv și rata succesului era foarte scăzută, datorită reacției imunitare puternice la primire.

În 1952, Branemark a revoluționat implantologia și implicit stomatologia de astăzi printr-o descoperire făcută în laboratorul său din Suedia. El a descoperit integrarea titanului în os, proces numit osteointegrare.

Implantologia modernă începe în 1965 când Branemark insera primele lui implanturi.

Gösta Larsson (1931–2006) care se născuse cu o deformare de bărbie și mandibulă și care nu mai avea nici un dinte a fost primul om tratat cu implanturi din titan. El a murit în 2006, beneficiind de implanturi mai bine de 40 de ani.

Primele implanturi erau folosite la pacienții care nu mai aveau nici un dinte pe arcadă și nici nu mai puteau tolera protezele dentare datorită atrofiilor osoase și dezechilibrului articular. (Procedeu complex la nivelul aparatului dentomaxilar, în cazul pierderii contactelor de ocluzie normală dintre cele două arcade normale). Implanturile dentare de pionierat au fost făcute într-un singur diametru și doar lungimile erau variabile iar suprafața lor era lustruită.

Astăzi implanturile sunt folosite pentru a rezolva atât înlocuirea edentaței (lipsa dintelui) unice sau multiple. Ele vin într-o multitudine de forme, diametre și lungimi pentru a satisface o gamă cât mai largă de tratamente protetice, iar suprafața implantului este tratată pentru a crește osteointegrarea. În loc să fie netede, ele sunt prelucrate pentru a deveni rugoase prin tehnici cum ar fi sablarea sau gravarea acidă și mai nou prelucrarea cu nanotehnologie, tehnici care cresc în mod semnificativ suprafața pe care osul se va atașa.

Sunt un candidat bun pentru implantul dentar?

Candidatul ideal pentru un implant dentar trebuie să satisfacă următoarele condiții:

• să aibă o stare bună de sănătate generală,

• să aibă suficient os pentru a susține implantul dentar,

• să nu sufere de parodontoză,

• să nu facă tratamente cu medicamente care interferează cu dezvoltarea oaselor

Este necesar un volum osos adecvat și o densitate osoasă bună a oaselor maxilare, pentru a susține implantul, iar cei mai buni candidați au un țesut gingival sănătos care este lipsit de boala parodontală.

Chiar dacă aceste criterii ideale nu sunt îndeplinite 100% , asta nu înseamnă că sunteți descalificați pentru tratamentul cu implant dentar. Toate acestea se pot corecta în cele mai multe cazuri printr-o colaborare între medicul dentist și medicii generaliști, prin tratamentul parodontozei (detartraje, chiuretaje subgingivale) până în momentul în care se poate trece la următorul pas, precum și prin adiții osteoconductive în cazul unei mase osoase insuficiente.

Cum se pun implanturile dentare și cine le pune?

Este nevoie de o întreagă echipă pentru reușită, pornind de la evaluarea cazului, planificarea, inserarea implanturilor, protezarea acestora prin coroane, punți sau proteze și dispensarizarea acestora pentru a avea o rată de succes pe termen cât mai lung.

Implantologia nu este reglementată de o anumită specialitate sau în '' proprietatea'' vreunei discipline din cadrul stomatologiei.

La nivel mondial sunt mulți implantologi incluzând chirurgi BMF, parodontologi, endodonți, proteticieni, stomatologi generali, și nu în ultimul rând medici ortodonți care inserează implanturi în mod regulat. Cu toate acestea sunt cazuri în care colaborarea interdisciplinară este indispensabilă.

Inserarea implanturilor dentare se face printr-o procedură chirurgicală care cuprinde mai multe etape:

• anestezie

• incizia și decoltarea gingiei (proceduri prin care se face accesul spre osul maxilar)

• frezarea se realizează prin neoalveole în osul maxilar prin trepanare cu freze de os și presupune obținerea unui lăcaș ce corespunde implantului dorit.

• introducerea implantului în neoalveolă, neoalveolă ce poate fi creată de la zero în cazul edentațiilor mai vechi sau prin rectificarea unei alveole postextracționale, procedură ce poartă numele de implantare imediată, apoi se înșurubează în implant, în funție de caz, șuruburi de acoperire, conformatoare gingivale sau direct bonturile protetice

• sutura gingiei

După o perioadă de fuziune cu oasele maxilare ce variază de la caz la caz între 3 – 9 luni se trece la realizarea lucrărilor protetice definitive.

De ce osul maxilar se atrofiază în urma extracțiilor și de ce trebuie să fie înlocuiți dinții lipsă?

Osul are nevoie de stimulare pentru a-și menține forma și densitatea. În cazul dentiției normale rădăcina dintelui preia forțele care sunt aplicate pe coroanele dentare și le transmite în osul maxilar rezultând astfel stimularea de care are nevoie pentru a fi sănătos.

Atunci când un dinte este pierdut, lipsa stimulării duce la atrofia osului maxilar. În primul an de la pierderea dinților apare o scădere de 25% din grosime, iar în următorii ani apare o scădere semnificativă a înălțimii.

Când pacientul pierde un dinte, mai ales un dinte din zona laterală, este posibil să nu simtă nevoia de a înlocui acest dinte, mai ales că acesta nu este văzut de nimeni și în plus mai are o mulțime de alti dinți.

Acesta este unul din motivele pentru care mulți oameni au rămas cu zonele laterale neprotezate iar aspectul facial este unul “prăbușit”.

În momentul pierderii unui dinte nu numai osul are de suferit, dar și dinții vecini care în timp suferă anomalii de poziție care netratate duc la dezechilibre ocluzale (mușcătura anormală) cu afectarea articulației mandibulei, afecțiune foarte greu de tratat.

În cazul pierderii mai multor dinți nu rare sunt cazurile în care apar afecțiuni gastro intestinale grave datorită unei masticații incomplete.

Care sunt avantajele implanturilor dentare?

Îmbunătățirea fizionomiei. Implanturile dentare se văd și se simt la fel ca și dinții proprii. Și datorită faptului că sunt proiectate să fuzioneze cu osul, devine o stare permanentă.

Îmbunătățirea vorbirii: Cănd aveți dinți lipsă, dinți cu parodontoză avansată în care mobilitatea dinților reprezintă doar o chestiune de timp până la pierderea lor, sau proteze mobile neadaptate, este posibil ca cei cu care intrați în conversație să nu vă mai înțeleagă datorită nearticulării corecte, iar discuțiile să devină un mormăit. Lucrările protetice pe implant vă permit să articulați corect cuvintele fără a mai avea îngrijorarea că dinții pot zbura din gură.

Creșterea confortului. Datorită faptului că ele devin parte din organism prin osteointegrare, se elimină disconfortul lucrărilor mobilizabile.

Mâncatul cu ușurință. Protezele instabile pot face mestecatul dificil și uneori imposibil. Implanturile dentare funcționează ca și dinții proprii, permițându-vă să mâncați alimentele dumneavoastră preferate cu încredere și fără durere.

Încrederea și stima de sine. Implanturile dentare vă pot reda zâmbetul, rezultând o imagine mai bună și implicit o creștere a dumneavoastră ca individ pe toate planurile.

Îmbunătățirea sănătății orale. Dinții vecini nu sunt implicați în susținerea implantului, iar prin faptul că sunt lăsați intacți rezultă o sănătate orală pe termen lung. Implanturile individuale permit accesul periuței, aței dentare și a dușului bucal între dinți, obținându-se astfel o igienă orală foarte bună.

Durabilitatea. Implanturile sunt făcute să reziste mulți ani. Cu o îngrijire locală corectă prin igienizare corectă, control regulat (din 6 în 6 luni pentru igienizare profesională în cabinetul stomatologic) și o stare generală bună, multe implanturi pot rezista o viață.

Comoditatea. Implanturile dentare elimină inconvenientul jenant de a scoate protezele, precum și necesitatea folosirii adezivului lipicios necesar menținerii lor pe poziții.