Biserica Doamnei este situata la intersectia Caii Victoriei cu bulevardul Elisabeta din Bucuresti. Biserica a fost ctitorita mai intai din lemn, pe locul unui locas mai vechi. A fost rectitorita de Maria DOAMNA, a doua sotie a lui Serban Cantacuzino, inainte de 19 februarie 1677, cand e amintita mahalaua din jur "a lui popa Istratie", aceasta fiind de altfel, cea mai veche mentiune cunoscuta a enoriei si indirect a bisericii. La 11 mai 1684 mai, mahalaua se numea "biserica Doamnei", dovedind ca aici exista deja o biserica, cea a principesei Maria.
Biserica fusese destinata de la inceput drept paraclis, nu doar al unei case boieresti, ci al unei viitoare resedinte domnesti.
Biserica a fost inchinata la 28 octombrie 1689 , manastirii Cotroceni, ctitoria sotului sau. Pictura a fost executata la interior de zugravii Constantin si Ioan, amintiti in pomelnicul aflat la proscomidia bisericii.
Lacasul sufera din cauza cutremurelor din 1802,1827,1829,1838, astfel ca la 1854-1856, cand o fotografiaza Ludwig Augerer, din armata austriaca de ocupatie, biserica avea numai turnul-clopotnita, poate acela originar dupa forma si taietura materialului, din turla Pantocrator fiind vizibila doar baza, invelita in tabla.
Curand dupa aceea, biserica a fost reparata radical inainte de 1868, cand este daramat turnul clopotnita mentionat mai sus, fiind inlocuit cu altul din lemn si tabla, reparata din nou in 1869 si renovata iarasi in 1906. A fost declarata monument istoric, prin Decretul Regal din 1915. Biserica are un plan caracteristic paracliselor curtilor boieresti, in forma de nava dreptunghiulara, cu ziduri foarte groase. Pridvorul are cinci arce frontale in plin cintru si doua laterale. Bazele si capitelurile prismatice, sunt sculptate cu motive decorative de origina orientala. Pridvorul este boltit cu doua calote sferice turtite rezemate pe arce transversale in consola.
Pronaosul aproape patrat, este acoperit cu o calota sferica rezemata pe arce in consola. Deasupra pronaosului se afla tumul-clopotnita. Pronaosul este delimitat catre naos prin trei arce rezemate pe coloane octogonale. Naosul alungit, este boltit cu o calota semisferica pe pandantivi, executata din sipci tencuite, rezemata pe patru arce sustinute de console; turla-Pantocrator a fost daramata, candva, intre 1802-1838-1854/56.
Absida Sf. Altar este semicirculara, iar in exterior are sapte laturi. Fresca originara, realizata de Constantinos Mina si loan Zugravul intr-o armonie de culori de rosu, negru si auriu, a fost restaurata in anii 1970, apoi din nou deteriorata si innegrita de timp, fiind curatata si partial refacuta in anii 2002-2005, sub conducerea prof. Dan Mohanu.
La ultima restaurare, in anul 2003, fatadele au fost acoperite cu un strat subtire de tencuiala si zugravite in alb, lasand vizibile cele doua registre, despartite printr-un brau (un tor) prins intre doua siruri de caramizi dispuse in "dinti de fierastrau". Registrul superior, deasupra pridvorului, are panouri marginite de ciubuce duble din caramida, inchise cu arcuri semicirculare. Cornisa are tot trei randuri de caramizi zimtate.
Ferestrele originare, din registrul inferior al fatadelor laterale, au chenare de piatra sculptate de sorginte moldoveneasca, decorate cu baghete incrucisate, iar in registrul superior, mai sunt opt ferestre mici.
Credinciosii parohiei venereaza in biserica o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni.