INCREDINTAREA COPIILOR  MINORI IN CAZ DE DIVORT  

In conformitate cu prevederile art. 42 din CF “Instanţa judecătorească va hotărî odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copii minori”.  Chiar pentru situaţia în care părinţii nu au redactat o cerere accesorie privitor la încredinţarea minorilor, instanţa stabileste prin hotărârea de divorţ căruia dintre părinţi i se vor încredinţa  copiii spre creştere şi educare, alături de contribuţia fiecărui  părinte la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor minori.  

Copiii minori pot fi încredinţaţi, în situaţii deosebite  şi unor rude sau altor persoane străine de acestea  - “Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul; acestora, sau unor instituţii de ocrotire” – art. 42 alin 2 CF.Răspunderea părintească aparţine ambilor părinţi, indiferent dacă minorul este din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptat (art. 97 Codul Familiei). Conform art. 42(1) Codul Familiei. Părintele divorţat căruia i s-a încredinţat copilul va exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti. Părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.  

Instanta de judecată,  va tine cont de o mutitudine de factori  în aprecierea deciziei privind încredinţarea minorului:

• Conditiile  pe care cei doi parinti le pot oferi, fiecare luat în mod individual,  pentru creştere şi educare;
• Gradul de ataşament dintre copil şi fiecare dintre părinţi;
• Dorinţa si disponibilitatea părinţilor în ceea ce priveşte implicarea în creşterea şi educarea copilului;
• Veniturile fiecaruia dintre părinţi;
• Mediul în care va trai copilul.

Dorinta copilulul de a sta cu unul dintre părinţi(asta dacă a împlinit 10 ani).  Părintele căruia i s-a încredinţat copilul exercită cu privire la acesta şi la bunurile acestuia drepturile părinteşti şi îndeplineşte îndatoririle părinteşti. Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul nu are exerciţiul pazei şi supravegherii asupra acestuia, păstrând doar dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului. El are dreptul de a avea legături personale cu copilul, însă nu are dreptul de a stabili locuinţa copilului şi nici de a cere înapoierea copilului, în condiţiile art. 103 Codul Familiei, de la cel care-l deţine fără drept. INCREDINTAREA  COPILULUI MINOR PRIN ORDONANTA PRESEDINTIALA  Ca exceptie, pana la finalizarea procesului de divort, prin procedura de drept comun, instanta poate lua, pe calea ordonanţei preşedinţiale, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei (art. 613 2 Codul de procedură civilă).