• Text extras din decizia nr. 4 din 29 septembrie 2014 a I.C.C.J, completul RIL                                    

‘’Masuri preventive dispuse in cursul urmaririi penale si al proceduriii de camera preliminara. Contestatie impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati sau, dupa caz a judecatorului de camera preliminara. Solutionare’’.

        In cursul urmaririi penale ai al procedurii de camera preliminara, contestatia impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati  sau, dupa caz, a judecatorului de camera preliminara privitoare la masurile preventive se solutioneaza in camera de consiliu,  prin incheiere motivata, care se pronunta in camera de consiliu.

• Text extras din decizia nr. 13 din 5 iunie 2014

‘’Hotarari de condamnare pronuntate de un alt stat fata de cetatenii romani aflati in executarea acelei pedepse pe teritoriul Romaniei. Aplicarea dispozitiilor alin. (1) NCP privind legea mai favorabila dupa judecareea definitiva a cauzei’’.            

 Dispozitiile art. 6 alin. (1), privitoare la legea mai favorabila dupa judecarea defintiva a cauzei sunt aplicabile si cu privire si la hotararea de condamnare pronuntata de un alt stat fata de cetatenii romani, daca aceasta a fost recunoscuta in procedura reglementata de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, publicata, cu modificarile si completarile ulterioare.               

• Text extras din decizia din 21 octombrie 2014 a C.C.R

‘’Plangere impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Pronuntarea incheierilor de catre jduecatorul de Camera preliminara fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor. Neconstitutionalitate’’.

          Solutia legislativa potrivit careia judecatorul de Camera preliminara se pronunta asupra plangerii“ fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala.

• Text extras din decizia 361/2015 a C.C.R

‘’Durata arestului la domiciliu. Neconstitutionalitate’’.   

Art. 222 CPP nu este în acord cu Legea fundamentală, Curtea arată, făcând trimitere la jurisprudența CEDO în aplicarea art. 5 din Convenție, că arestul la domiciliu este considerat o privare de libertate.

 Curtea reţine că “ingerinţa generată de măsura arestului la domiciliu vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală, libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură şi munca şi protecţia socială a muncii, este reglementată prin lege, respectiv art. 218-222 din Codul de procedură penală, are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii în primă instanţă, se impune, fiind adecvată in abstracto scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie şi este necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept.”