Endodontia este o ramura a stomatologiei care se ocupa cu tratamentul afectiunilor din interiorul dintelui, mai precis cu afectiunile pulpei dentare si a spatiilor ce contin aceasta pulpa dentara. Pulpa dentara, cunoscuta popular mai ales cu denumirea de "nerv al dintelui", este tesutul moale situat în interiorul dintelui. Când acest tesut înconjoara vârful radacinii dintelui se îmbolnaveste sau se deterioreaza din cauza cariilor sau a unui traumatism, tratamentul endodontic poate salva dintele.

Starea de sanatate a pulpei dentare este perturbata de diferite situatii patologice, cea mai frecventa fiind caria dentara, adica decalcifierea si distrugerea progresiva a tesutului tare de la suprafacta dintelui, în urma actiunii microorganismelor prezente în placa bacteriana. Daca nu se intervine la timp, cavitatea produsa de carie se mareste si se adânceste extinzându-se pâna când pulpa dentara este atinsa de bacterii, producând transfomari ireversibile cauzate de infectie. Când se ajunge la acest stadiu, îngrijirea conservatoare ce consimte sa pastreze dintele, evitând extractia, este terapia endodontica sau îngrijirea canalelor, chiar daca acest lucru înseamna devitalizarea dintelui. În general, endodontia tinde sa pastreze dintii ce au suferit transformari grave ale structurii pulpei dentare.

Tratamentul endodontic este deci o interventie dentara ambulatorie, necesara atunci când pulpa este inflamata sau infectata din cauza unei carii profunde sau de mari dimensiuni, din cauza unor interventii anterioare aplicate la nivelul dintelui sau a unui traumatism (brusc si sever sau mai usor, dar care s-a produs în mod repetat), ce a provocat ciobirea superficiala sau profunda a dintelui.

Controlul periodic poate sa ne asigure ca nu avem nicio carie si ca dantura noastra este în stare buna. Dar exista si semne ce descriu o infectie a pulpei dentare si care nu trebuie ignorate, dintre care amintim: durere spontana, puternica, neprovocata de vreun stimul, ce se extinde sau nu la zonele învecinate maxilarului; sensibilitate atunci când muscam sau mestecam; sensibilitate la temperaturi ridicate si scazute; durere la un dinte tratat în trecut; aparitia unei umflaturi în dreptul dintelui,sau a unei fistule adica a unui orificiu usor proeminent prin care se evacueaza o secretie purulenta spontan sau la presiune pe zona învecinata ei.

În toate aceste situatii trebuie sa ne prezentam cât mai curând la medicul stomatolog care va decide tratamentul de conservare a pulpei dentare sau dimpotriva, dar va salva dintele si ne va scapa de suferinta. Desi tuturor "scosul nervului" ni se pare un lucru îngrozitor, în ziua de azi calitatea anestezicelor permite ca aceasta manopera sa se faca frecvent fara nici un fel de durere.