Falimentul unei societăţi comerciale

Falimentul este ultima soluţie atunci când, în mod cert, redresarea unei societăţi comerciale nu mai este posibilă, singura modalitate de a achita o parte sau toate datoriile fiind lichidarea în întregime a activului.

Procedura se aplică societă?ilor comerciale, societă?ilor cooperative, organiza?iilor cooperatiste, societă?ilor agricole, grupurilor de interes economic ?i oricărei alte persoane juridice de drept privat care desfă?oară activită?i economice, comercian?i care sunt în categoria debitorilor afla?i în stare de insolven?ă sau de insolven?ă iminentă.

CINE POATE CERE INTRAREA IN FALIMENT?

Principalele criterii care stau la baza determinării falimentului sunt lipsa de solvabilitate ?i gradul de îndatorare.

Intrarea în faliment

• Debitorul ?i-a declarat inten?ia de a intra în procedura simplificată;
• Debitorul nu ?i-a declarat inten?ia de reorganizare sau a contestat (la cererea de deschidere a procedurii efectuată de creditori) că ar fi in insolven?ă, iar contesta?ia a fost respinsă;
• Niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptă?ite nu a propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse nu au fost acceptate ?i confirmate;
• Debitorul ?i-a declarat inten?ia de reorganizare, dar nu a propus;
• Obliga?iile de plată ?i celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condi?iile stipulate prin planul confirmat sau desfă?urarea activită?ii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.

Efectele procedurii de faliment

Pentru a evalua ?i administra mai usor patrimoniul debitorului, dar ?i cu scopul de a examina activitatea debitorului asupra căreia se ini?iază procedura de faliment ?i de a inventaria bunurile ?i de a lua măsurile corespunzatoare conservării lor, legea prevede numirea unui lichidator.

Acesta men?ine ?i denun?ă contractele ?inute de debitor, procedează la verificarea crean?elor ?i urmăre?te încasarea acestora din patrimoniul debitorului, primirea pla?ii pe seama debitorului ?i încasarea lor în contul ?i averea acestuia.

În sfâr?it, lichidatorul se ocupă de vânzarea bunurilor din averea debitorului, de încheierea de tranzac?ii, descărcarea de datorii ?i de renun?area la garan?ii.

În situa?ia în care se constata că nu există bunuri în patrimoniul debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative ?i niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele, se poate da o hotărâre prin care se dispune radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Este de asemenea de men?ionat că legea pedepse?te neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii de faliment de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice.

Desigur, procedura falimentului poate fi privită ca o ultima solutie pentru creditori să-?i recupereze crean?ele, iar debitorul va fi, prin închiderea procedurii de faliment, descărcat de obliga?iile pe care le avea înainte de intrarea in faliment.