Boala parodontală este o infecție microbiană orală cauzată în principal de placa bacteriană. Placa bacteriană se depune zilnic pe suprafața dinților și a gingiei și conține numeroase bacterii distructive. Bolile parodontale sunt gingivita și parodontita.

Principalele semne incipiente ale bolii parodontale sunt înroșirea, umflarea și sângerarea în timpul periajului la nivelul gingiei. Boala parodontală conduce, în timp, la pierderea unuia sau a mai multor dinți din cauza faptului că această boală afectează și țesutul dur (osul maxilar).

Factori favorizanți:

• Igiena orală precară favorizează înmulțirea și răspândirea bacteriilor, care în timp, afectează țesuturile osos (dur) și gingival (moale)
• Gingivita netratată poate progresa în parodontită
• Traume la nivelul dinților și gingiilor
• Predispoziția genetică
• Diabetul zaharat și bolile cardiovasculare pot fi cauze ale evoluției parodontitei și invers, boala parodontală poate genera afecțiuni sistemice
• Stresul
• Fumatul

Prevenția bolii parodontale constă în menținerea unei igiene orale corecte atât prin igienizările dentare regulate realizate în clinicile dentare, cât și acasă. Alimentația sănătoasă și controlul stomatologic specializat sunt de asemenea, metode profilactice necesare.

Odată instalată, boala parodontală evoluează lent și nu poate fi tratată definitiv, ci doar ținută sub control. Tratamentul constă în principiu, în eliminarea factorului principal – placa bacteriană subgingivală. Controalele periodice la medicul dentist parodontolog, igienizarea profesională completă, tratamentele cu antibiotice și re-evaluările parodontale mențin sub control evoluția bolii parodontale. 

Odată ce boala este ținută sub control putem discuta de tratamentele regenerative parodontale – proteine biostimulative, adiții osoase și lasere dentare.

Boala peri-implantară este procesul inflamator distructiv care lezează țesuturile moi și dure din jurul implanturilor. Boala peri-implantară se împarte în mucozita orală – faza incipientă a peri-implantitei și peri-implantita – evoluează pe fondul unei parodontite preexistente. Gama de agenți patogeni găsită în jurul implanturilor afectate sunt asemănătoare cu cele găsite în cazul bolii parodontale.

Ca și în cazul parodontitei, simptomele acestei afecțiuni peri-implantare pot progresa lent și pot trece neobservate. Este important ca implanturile dentare să fie monitorizate și întreținute periodic de către medicul specialist și de asemenea, se recomandă realizarea unor radiografii anuale.

Simptomele afecțiunii peri-implantare:

• Înroșirea, inflamația, durerea și sângerarea mucoasei
• Supurații la nivelul mucoasei peri-implantare
• Mobilitatea implantului dentar
• Adâncirea pungilor din jurul implantului

Printre cauzele afecțiunii peri-implantare:

• Igiena orală precară
• Bruxismul
• Parodontita preexistentă
• Bolile sistemice (diabet zaharat, boli cardiovasculare, etc.)
• Fumatul

Dacă simptomele sunt ignorate și netratate la timp, osul din jurul impantului dentar va începe să se retragă progresiv. Pe termen lung, implantul riscă să devină mobil și ulterior să cadă.   

Terapia de regenerare peri-implantară se poate face atât prin metoda clasică de adiție osoasă sau în unele cazuri, cu ajutorul laserelor dentare, chiar mai mult, câteodată prin ambele metode.